“ Uite o burtăăăăă! Uite încă unaaaa! O burticăăă! Un burdihan! Moaaaammmmmă! Încă un burtoi!” Cam în stilul asta a fost monologul unui prieten din Suedia, plecat din România când avea 5 ani, ajuns acum la vreo 57. Cât timp ne-am plimbat pe Kiseleff, iar gașca noastră încerca să găsească un restaurant unde urma să facem burtă (mai mare, unii), amicul meu mai mult suedez mi-a numărat abdomenele de burghez din jur. Sau cum să le zic? Ghiozdanele stomacale….Burdufurile…Burticile….Offf! Așadar, „o burtă, două burți, trei, patru…”
Prietene, și era vară, și era cald, așa că matematica suedeză era pusă la grea încercare.
La fel și răbdarea mea! Pentru că burțile din jur, neascunse de nicio jacheta, nu se mai terminau! Eu îmi pierdusem puțin răbdarea și mă bucuram că avusesem inspirația să îmi iau o rochie mai largă – că era la modă, nu că aveam ceva de ascuns, mno! Îmi venea un picuț să îl strâng de gât cu mâinile mele cam netonifiate, ca să se oprească din numărat! Dar știam, deși îl contraziceam în gura mare (vezi titlul de mai sus), că…avea mare dreptate!
CITEȘTE MAI DEPARTE PE PARFUMDEFEMEIE.RO
FOTO: SHUTTERSTOCK/ FACEBOOK KLAUS IOHANNIS
