După ce n-a mai fost, l-a urât și ea. Era cel mai pozitiv și optimist și iar pozitiv om de pe planetă! Orice îl umplea cu gândirea pozitivă și de entuziasm: cățeii vii, cățeii care nu mai erau vii, pentru că au fost odată vii, oamenii obosiți, oamenii neobosiți, tăcerea, gălăgia, discuțiile faine, certurile, iluminarea stradală care părea o mare de licurici (?!?) sau de zânițe (?!?!). Tot! Lumea era o canapea imensă a confortului – chiar e în serial o canapea obișnuită pe care o consideră cea mai confortabilă din lume, bineînteles.
Nu mă înțelegeți greșit! Iubesc și eu cățeii – mamă, chiar îi iubesc, cred că certurile, la fel ca și discuțiile faine au rostul lor, iar când nu funcționează iluminarea stradală la mine mă apucă frica și bâzdâcii. Dar nu țip de fericire în fața tuturor acestora! Una e să fii optimist, încrezător și recunoscător pentru viață – atât cât poți și alta e să te porți mereu ca Moș Crăciun pe Distonocalm la Disneyland, pregătindu-se să facă sex. Cam așa funcționează, din punctul meu de vedere, exagerarea cu gândirea pozitivă.
Oamenii fug de emoții negative ca de unu cu coarne. Toată lumea face al naibii de bine chiar și când toată lumea moare pe dinăuntru. Hashtagul #goodvibesonly a intrat în uz și îl vedem peste tot. Numai eu am auzit de o mie de ori că, atunci când ai o emoție negativă, soluția e să o ignori, că timpul le rezolvă pe toate.
Citește mai departe pe parfumdefemeie.ro
