De când a început conflictul în Ucraina, oameni, copii, căței, pisici, ursuleți de pluș, păpuși și bagaje care conțin trei haine și o viață întreagă cel puțin, au trecut granița în fugă. Din calea războiului. Tot de atunci mulți oameni cu suflet mare, pentru existența cărora sunt bucuroasă, atât de bucuroasă, Doamne, dar atât de bucuroasă, au ajutat! Au donat bani, au trimis pachete, au transportat sau/ și au luat în gazdă oameni din Ucraina, au vorbit despre importanța implicării pe unde au putut. Au ajutat. Au inspirat. Au sprijinit. Au fost și sunt oameni.
Și mai e o categorie! Una care la început m-a înfuriat. Apoi m-a enervat. Apoi, când mi-am adus aminte că fac tot ce pot să înțeleg și să nu judec (meh, îmi iese cu hopuri), această categorie mi-a stârnit cumva interesul. Sau, mai bine zis, dorința de a comunica adevărul meu –și din fericire al multor altor oameni. E vorba, v-ați prins de cei care se întreabă constant de ce românii se implică așa mult pentru “ai lor” când “ai noștri” au probleme așa mari.
Citește ai departe pe parfumdefemeie.ro
SURSA FOTO: Telegram, canalul Ukraine NOW English via Andreea Retea (Andressa)
