„Fetița noastră avea 2 ani și 2 luni când am văzut-o prima data. Mică, negruță, tăcută și incoruptibilă. Făceam drumuri în fiecare al doilea weekend până la 450 km distanță să o vedem”, își aduce aminte Manuela.
Recunoaște că procesul de adopție a fost unul destul de anevoios, însă acum se bucură de happy end.
Citește pe www.mamapentrudoi.ro despre ce înseamnă să adopți un copil în România, ce presupune asta și prejudecata de a lua acasă un copil de etnie rroma.