Daca sta retras intr-un colt cand se intalneste cu alti copii, daca are mai mereu capul plecat, vorbeste putin si atunci cand o face de-abia se aude ce spune, inseamna ca ai si tu un copil timid.
Cercetatorii care au studiat personalitatea umana ne spun ca timiditatea este adesea o mostenire genetica. Daca ai un copil timid, inseamna ca s-a nascut cu o predispozitie spre introvertire.
Cu toate astea, timiditatea poate fi atenuata. Iata cateva idei care ti-ar putea fi de ajutor in incercarea ta de a face din cel mic o persoana mai indrazneata.
1. Cantareste-ti cuvintele
De exemplu, cand fiica ta se ascunde in spatele tau si refuza sa salute invitatii, nu spune: “Ne scuzati, e timida”, ci mai degraba: “Acum te-ai rusinat, nu-i nicio problema, o sa saluti cand te simti pregatita”.
Este o diferenta subtila, dar e mult mai indicat sa spui “te simti” decat “esti”, pentru ca asa te referi la o stare care va trece, fara a-l incrimina cu adevarat pe copil.
Mai trebuie sa stii ca timiditatea este o trasatura de temperament, nu e un lucru bun sau rau. Face parte din zestrea genetica a copilului tau, asa cum are ochii caprui sau albastri, ori parul cret sau blond. Asa ca ai grija sa nu transmiti mesaje prin care sa-i dai de inteles ca nu-ti place aceasta trasatura a lui.
2. Nu forta lucrurile
Studiile au aratat ca micutii presati prea tare de parinti sfarsesc prin a deveni si mai retrasi. Copiii timizi au sentimente de neliniste si anxietate cand se afla in societate, asa ca atunci cand parintii ii forteaza sa participe la discutii sau sa faca ceva ce nu le place, vor deveni si mai introvertiti data viitoare, ca o forma de aparare.
Cand pustiul tau iti spune ca nu ii place sa ia parte la o anumita activitate, nu-l forta. In schimb, fa-l sa se simta in siguranta si confortabil cu alegerea lui.
3. Nu fi prea protector
Pe de alta parte, este important sa-i oferi piciului tau ocazii de a se face remarcat. Ajuta-l si indruma-l astfel incat sa-si indrepte pasii spre ceea ce-l pasioneaza cu adevarat.
Timiditatea nu trebuie sa fie echivalenta cu ratarea si comportamentul pasiv. Foloseste fraze ca: “Hai sa facem asta impreuna” si spune lucruri precum: “Stiu ca e greu (sau ca ti se pare stanjenitor) dar sunt alaturi de tine. Hai sa incercam!”. Poti sa-l incurajezi spunandu-i: “Hai sa aruncam o privire.”.
4. Lauda-i reusitele
Observa-l si lauda-l de fiecare data cand duce la bun sfarsit un lurcru. Poti sa-i spui: “Bravo! Am vazut ca te-ai apropiat ca sa vezi mai bine cum se jucau copiii din parc. Poate data viitoare te joci si tu cu ei.” sau “Stiu ca nu-ti prea placea la inceput, si totusi ai incercat. Sunt mandru de tine!”.
Concentreaza-te pe eforturile depuse de cel mic pentru a se integra si nu pe faptul ca nu-i reuseste intotdeauna sau ca nu este asa cum ti-ai dori tu sa fie. Cu cat il vei sustine si-l vei incuraja mai mult pentru ceea ce este, cu atat va deveni mai increzator in fortele proprii si-si va asuma tot mai multe provocari, astfel incat sa ajunga ceea ce el isi doreste.