Copiii sunt afectati altfel decat adultii de pierderea unei prsoane apropiate. Ei isi exprima durerea in diferite feluri. Fii alaturi de copilul tau in astfel de incercari si intelege-i limbajul ca sa-l poti sprijini.
Nu doar parintii, ci si alti adulti (bonele, educatoarele, profesorii) care ingrijesc si interactioneaza zilnic cu un copil care a suferit o pierdere, trebuie sa inteleaga felul in care acesta reactioneaza dupa aflarea vestii si ce s-a schimbat pentru el din acel moment.
Foloseste termeni concreti pentru a-l anunta. Spune-i: “… a murit”. Evita expresii ca “s-a dus pe lumea cealalta”, “a plecat dintre noi”,”l-am pierdut”, “isi doarme somnul de veci”. Copiii nu lucreaza cu subintelesuri sau sensuri secundare, asa ca e posibil sa nu inteleaga ce vrei sa-i transmiti.
Fii aproape de el si gata sa-l asculti. Cand este pregatit sa vorbeasca, sa se manifeste, asculta-l in tacere. Raspunde-i la intrebari despre moarte simplu si cu sinceritate. Incearca sa afli ce inteleg ei prin asta – copiii pot fi mai constienti de lumea din jur decat ne inchipuim noi, adultii. Apoi ofera-i doar detaliile pe care crezi ca le poate intelege si care conteaza. Nu-i da de-a gata copilului mai multa informatie decat iti cere.
Incurajeaza-l sa-si dea frau liber sentimentelor. Fie ca e vorba de tristete, manie sau nedumerire, sugereaza-i s-o faca asa cum crede el de cuviinta: verbal, in scris, in mod creativ sau muzical. Copiii isi exprima starile prin care trec cu totul altfel decat oamenii mari: prin desen, cantand, spunand poezii, jucandu-se cu plastilina, construind. Intr-un cuvant: jucandu-se.
Indeamna-l sa iasa sa se joace in aer liber, sa fie activ – poate fi o modalitate buna pentru a scapa de anxietate si tensiune (pe care, apropo, o simt din plin si la adultii din jur afectati de pierdere).
Copiii mai mici nu concep moartea ca pe ceva permanent. De aceea e posibil sa te intrebe mereu, repetitiv, cand se intoarce persoana (sau animalutul) disparut. Daca-ti pune tot timpul aceeasi intrebare, este pentru ca incearca sa inteleaga informatiile confuze pe care le primeste si sa se obisnuiasca cu pierderea care ii afecteaza propria lume.
Permite copiilor sa participe la funeralii numai daca isi exprima aceasta dorinta. Nu-i forta daca se impotrivesc. Mergand la slujba de inmormantare, ducand flori celui disparut va fi o ocazie buna de a scapa de suferinta si de a se impaca cu gandul ca acea persoana nu se mai intoarce.
Fii rabdator si adapteaza-te noii situatii. Copiii sufera cu intermitente. Acum pot plange, dupa care se joaca si se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. S-ar putea sa-i ia ceva timp sa se refaca dupa o pierdere, in functie de temperamentul sau si de relatiile cu persoana decedata.
Fii afectuos si intelegator. Aminteste-ti importanta atingerii. Strange-l in brate de cate ori este posibil, alinta-l, dezmiarda-l, spune-i cuvinte frumoase, imbarbateaza-l. Asa, copilul nu se va simti abandonat si va intelege ca sunt multe alte persoane care il iubesc si pentru care el conteaza. Cei ramasi trebuie sa compenseze dragostea pe care persoana disparuta nu i-o mai poate arata.
Durerea poate reizbucni. Pe masura ce micutul creste, indreptandu-se spre adolescenta, pierderea suferita poate sa reapara sub diferite aspecte si manifestari. La fiecare cumpana a vietii sau comemorare, cel care sufera isi poate aminti de persoana draga care nu mai este langa el sa-l sprijine moral.
Moartea este un eveniment firesc in viata fiecaruia dintre noi. Uneori este previzibila, alteori ne ia pe nepregatite. Sprijina-ti copilul la nevoie, iubeste-l neconditionat si alina-i cum stii tu mai bine durerea sufleteasca.