Abruptio Placenta. Placenta incepe sa se separe de peretii uterini cu mult inainte de nasterea bebelusului. Placenta abruptio este determinata de o nastere prematura sau un bebelus subdezvoltat.
Amniotic (lichid). Este lichidul in care se dezvolta fatul si care-l protejeaza pe parcursul celor noua luni. Este compus in mare parte din apa si urina fetala si umple sacul care adaposteste bebelusul.
Angajare. Copilul “aluneca” pe canalul de nastere, adica e gata sa iasa.
APGAR. Scorul APGAR consta in masurarea copilului imediat dupa nastere, pentru a constata gradul in care raspunde la stimulii exteriori. Cu cat scorul este mai mare (nota 10 este maximum), cu atat bebe e mai sanatos.
Cezariana. O incizie a peretului abdominal si a peretilor uterini, pentru a putea extrage fatul cand acesta nu poate fi nascut pe cale naturala.
Colostru. Un lichid subtire care se scurge din sani inainte de producerea laptelui si care hraneste copilul in primele zile dupa nastere. De obicei, apare cu doua saptamani inainte de nastere.
Contractii. Uterul se strange periodic, in incercarea de a impinge copilul pe canalul de nastere.
Cordonul ombilical. Este cordonul care transporta sangele, oxigenul si nutrientii de la mama spre copil, prin placenta.
Dilatare. Colul uterin se mareste, pentru a pregati nasterea fatului. Copilul isi face aparitia cand colul s-a dilatat pana la 10 centimetri.
Disproportie cefalopelvica. Fatul este prea mare pentru a putea trece prin pelvisul mamei.
Epidurala (anestezie). O metoda obisnuita de anestezie efectuata in timpul nasterii. Ti se administreaza o injectie in partea de jos a spatelui, in jurul maduvei spinarii, pentru a usura durerile. La o nastere normala, anestezia epidurala este discutabila.
Epiziotomie. Incizia perineului care permite largirea vaginului si implicit a spatiului de trecere a copilului.
Fontanela. Este un punct moale intre oasele capului bebelusului, ce ii permite sa treaca cu usurinta prin canalul de nastere.
Forceps. Un instrument medical in forma de cleste folosit la scoaterea copilului prin prinderea capului in timpul nasterii, in cazul in care acesta nu poate sa iasa fara ajutor.
Icter. Ingalbenirea pigmentului nou-nascutului, cauzata de incapacitatea ficatului de a procesa surplusul de celule rosii.
Incontinenta. Incapacitatea de a tine excretiile sub control. Incontinenta urinara poate aparea atunci cand copilul a presat puternic pe vezica.
Meconiu. O substanta verzuie care se formeaza in intestinele fatului pe parcursul sarcinii si care e eliminata, de obicei, la cateva ore dupa nastere.
Neonatologist. Medicul specialist care are grija de nou-nascuti.
Oxitocina. Hormonul secretat de glanda pituitara, care stimuleaza contractiile si favorizeaza desfundarea canalelor laptelui.
Perineu. Muschiul si tesutul aflat intre vagin si rect.
Placenta. Tesutul care uneste mama si fetusul, avand rolul de a transmite nutrienti catre bebelus si de a elimina deseurile fiziologice.
Placenta Praevia. Este o placenta care acopera partial sau total colul uterin.
Pozitie posterioara. Copilul este pozitionat cu fata in sus in timpul nasterii. In mod normal, acesta ar trebui sa stea cu fata in jos.
Post Partum. Perioada de dupa nastere, in care organismul gravidei se reface si care dureaza 6 saptamani.
Prezentare pelviana. Are loc atunci cand fatul este pozitionat cu picioarele sau cu partea dorsala inainte. Cu alte cuvinte, bebelusul nu se intoarce in burtica.
Ruptura membranelor. Se refera la ruperea sacului de lichid amniotic care inconjoara fatul. Lichidul se poate scurge afara sub forma unui jet de apa puternic, sau ca o scurgere usoara.
Speculum. Un instrument folosit pentru largirea vaginului, astfel incat colul uterin sa poata fi observat mai usor.
Transversal. Bebelusul este pozitionat orizontal in uter, pe toata lungimea lui. Daca fatul nu poate fi miscat, se va recurge la operatia cezariana.
Travaliu. Contractiile regulate ale uterului, care se produc in urma dilatarii colului uterin.
Vacuum. Instrument ce se ataseaza de capul bebelusului pentru a-l ghida prin canalul de nastere.