Jumatate dintre copiii parasiti din Romania, adica 20.000, cresc in casele unor asistenti maternali. Cei mai multi ajung la ei direct din maternitate si raman ani de zile in grija unor straini.
Nu sunt declarati adoptabili pentru ca rudele nu sunt de acord, asa ca atunci cand cresc sunt mutati in centre de plasament din care ies traumatizati pe viata.
Ionut stie exact cine e. E baiatul doamnei Camelia, si locuieste la casa cu poarta rosie. Are o mama, un tata – pe care si l-a ales personal dintre barbatii ce-l inconjoara si o sora mai mare.
In realitate, Ionut n-are insa nici mama, nici tata, nici frati si nici surori. Cei ce-l inconjoara sunt cumva de imprumut pana in ziua in care cineva va veni sa-l ia acasa la el pentru totdeauna. A fost declarat adoptabil abia la sase ani, dupa lungi procese in instanta si dupa ce-au fost cautate rudele de pana la gradul patru. Aceleasi rude care n-au vrut sa stie de el cand mama lui l-a parasit in maternitate.
De acolo a fost preluat de o asistenta maternala, care dupa cateva luni l-a dus intr-un centru de plasament. Cand l-a luat Camelia in casa ei avea doi ani, insa copilul nu mergea si nu vorbea. Medicii i-au spus ca micutul si-a sters din minte cele 10 luni pe care le-a trait in centru. Camelia s-a atasat de el, asa cum a iubit toti copii ajunsi la ea de cand e mama angajata. De primul, isi aminteste cu lacrimi in ochi.
Dupa ce primul copil pe care l-a crescut a fost infiat, Camelia l-a luat in grija pe Marius. Cand a fost declarat adoptabil, l-a trecut pe numele ei. Si pe Ionut l-ar lua insa si-ar pierde salariul de asistent maternal si n-are bani sa creasca doi copii.
Intr-un sistem viciat, copiii sunt victime. Stau ani de zile la asistenti maternali, in loc sa fie adoptati, iar cand cresc sunt mutati in centre de plasament. In ultimele luni 1.000 de asistenti maternali au renuntat la copii din cauza reducerii cu 25 de procente a salariilor, iar 300 dintre ei au ajuns din nou in institutii. Efectele asupra lor sunt de cele mai multe ori devastatoare.
In centre de plasament abadonati si de parinti si de autoritati din cauza unei legi care nu-i lasa sa devina adoptabili la varste mici. Sunt prea mari pentru a mai intra in visurile parintilor adoptatori si totusi prea mici ca sa intealeaga de ce sunt singuri. Copiii mari sunt condamnati de lege, de autoritati si de mentalitatea celor care se tem sa aduca in casa lor un copil de varsta mare.
Ionut e inca fericit cu familia lui de imprumut. Nimeni nu stie ce se va intampla cu el cand va deveni major, cand mama maternala nu va mai primi salariu pentru el, cand in casa ei isi va face loc alt copil de crescut. Ionut are nevoie de o familie. De mama si tata adevarati. De oameni care-l sa-l iubeasca si care sa-i vegheze destinul.
Senatorii au votat, marti dupa-amiaza, modificarea legii adoptiei. Potrivit noului proiect, copiii cu parinti necunoscuti devin adoptabili intr-o luna, iar cei nevizitati de rude timp de un an capata acelasi statut. Legea va intra in vigoare doar daca trece si de Camera Deputatilor.
Daca vrei sa schimbi viitorul copiilor abandonati, semneaza si tu petitia “Vreau si eu parintii mei”.