Este sincera, nu se ascunde in spatele nici unei masti si, in ciuda celebritatii de care se bucura in randul romanilor, nu uita de unde a plecat si care sunt lucrurile ce conteaza cu adevarat. Am intalnit-o pe Andreea Esca intr-o seara de marti, cu cateva minute inaintea incheierii jurnalului de la ora 19, iar pana la final, am urmarit-o in actiune.
Daca v-ati gandit vreodata ca prezentarea stirilor nu inseamna decat citirea unor propozitii de pe prompter, va spun sincer si direct ca v-ati inselat. Sa stai in fata a milioane de oameni care iti vaneaza si cea mai mica greseala, sa uiti de toate problemele tale cand incepe emisia, sa nu te lasi cuprins de emotii si totusi sa transmiti un mesaj telespectatorilor nu este la indemana oricui.
Dar Andreea Esca face ca totul sa para usor si arata de ce nu s-a plictisit dupa 19 ani de cand se afla la pupitrul stirilor ProTV. O gluma in pauzele publicitare, un zambet discret pe post de salut adresat colegilor care trec prin studio si o relatie profesionala bazata pe respect transforma totul intr-o placere, asa cum avea sa marturiseasca si in interviul exclusiv pe care l-a oferit pentru www.perfecte.ro.
40 de minute au trecut pe nesimtite. Joviala, cu zambetul pe buze, Andreea Esca a vorbit despre omul care se ascunde in spatele camerelor de filmat, despre Romania ei, despre familie, dar si despre micile placeri ale vietii cu o sinceritate debordanta, potentata de aceea sclipire din ochi pe care doar oamenii cu adevarat cinstiti o au.
- Cine este Andreea Esca si ce o defineste ca femeie? Cum o privesti acum pe tanara de la 19 ani? Ai avea ceva sa-i reprosezi?
- Diferenta majora intre Andreea Esca de acum si cea din trecut este strict legata de experienta de viata pe care am acumulat-o, dar si de cei doi copii minunati pe care ii am. Nu m-am analizat niciodata, am luat decizii instinctual si nu mi-am reprosat nimic, deoarece stiu ca in momentele respective asa am simtit ca trebuie sa fac. Cred ca viata mi-a dovedit ca am avut dreptate.
- Scriai in cartea pe care ai lansat-o in urma cu cateva luni ca de la un punct al vietii este de preferat sa existe si un bilant. Care ar fi al tau acum, dupa 42 de ani de viata?
- Am fost crescuta si educata intr-un mediu in care stiam ca trebuie sa am o familie si copii, acestea fiind singurele lucruri care au fost cat de cat programate. La 24-25 de ani nu aveam copii si mi se parea ca nu este in regula si credeam ca incep sa irosesc vremea. Sunt importante liniile pe care ti le traseaza parintii, dar altfel cred ca am facut cam tot ce trebuia pana la varsta asta. Nu-mi dau seama daca am vreo mare ratare, poate doar ca as fi putut sa am mai multe joburi in tinerete. Cred ca ar fi fost destul de simpatic sa vand la Pizza Hut, de exemplu, sa fiu barman sau orice alta meserie de student, sa trec si printr-o asemenea experienta.
"Tot ce conteaza pentru copilul care va deveni adult este sa aiba parte de micile lucruri facute din dragoste pentru el, de grija bunicilor, a parintilor, a familiei"
- Ai acordat o parte importanta si copilariei in cartea ta. Povesteste-ne cateva lucruri despre acei ani minunati, despre momentele care ti-au fost calauze in viata.
- Ce traiesti in copilarie este determinant pentru toata viata, insa nu realizezi atunci. Sunt constienta ca faptul ca am facut sport m-a ajutat sa fiu hotarata, sa nu renunt usor, sa fiu atenta la ceea ce se intampla in jur. Am avut o copilarie simpla, cu vacante extraordinare, in care aveam contact cu oamenii de tot felul, cu experiente inedite pe care daca stii sa le traiesti, te schimba pentru toata viata. Imi aduc aminte exact de revelioanele de la bunici, cele mai frumoase pe care le-am trait, cand se strangea toata familia si dormeam pe jos. Pentru mine si verii mei era cea mai amuzanta parte, sa ne intindem cu paturile si pernele pe dusumea. Nu intotdeauna lucrurile extravagante si exotice sunt cele care ti se imprima in suflet, chiar daca orice experienta traita are gradul ei de spectaculozitate.
- Pui pret pe relatiile umane intr-o perioada in care tehnologia joaca un rol important. De unde aceasta indarjire de a lupta pentru niste valori vitale pentru dezvoltarea societatii?
- Pe mine in viata nu m-a ajutat niciun calculator, ci oamenii. Fiecare lucru care mi s-a intamplat a avut legatura cu intalnirea unui om. Evolutia noastra depinde de relatiile umane. Cred si sustin cu tarie ca nu ajungeam pana aici daca nu cunosteam anumite persoane. In plus, tin la prieteniile pe care le-am format de-a lungul timpului, prietenii care dateaza de 20-30 de ani si care se bazeaza pe chimie. Acum totul se desfasoara in functie de interese si este important sa stii sa faci diferenta intre aceste doua tipuri de relatii.
"Imi plac oamenii care au puterea, curajul si demnitatea de a-si asuma viata, trairile, calitatile si defectele"
- Cum reusesti sa-i tii aproape pe prietenii adevarati, cei cu greutate, dar si cu vechime?
- Conteaza cand oamenii sunt pe aceeasi lungime de unda cu tine, in plus mie imi plac persoanele care au umor. Daca iti lipseste aceasta calitate, clar nu ai nicio sansa cu mine. Trebuie sa stii sa fii cinstit intr-o prietenie, sa spui cand te deranjeaza ceva. Eu asa am fost de la inceput si poate de aceea am si ajuns in aceasta pozitie. Daca esti lingusitor, asa vei fi toata viata, nu te poti schimba in functie de cum te avantajeaza sau nu o anumita postura.
- Ai simtit vreodata ca ai de suferit pe orice plan din cauza ca esti femeie?
- Nu, dimpotriva. Am simtit ca am avut de castigat de foarte multe ori. Cred ca altfel ti se deschid usile daca esti femeie, pari mai vulnerabila, mai simpatica. Mie nu mi-a facut nimeni avansuri, un prieten imi spunea ca lumea se speria de mine. Nici in tinerete nu am patit asa ceva, nu am beneficiat de vreo avansare profesionala din aceste considerente. E ok sa fii femeie daca stii cum sa-ti folosesti feminitatea si sa impui bariera necesara.
"Orice s-ar petrece in tara asta amarata, o iubesc"
- Ai avut posibilitatea sa pleci din tara in mai multe ocazii. De ce ai ales sa ramai in Romania?
- Am ales sa raman in Romania deoarece mi s-a parut ca mai mare dovada de lasitate decat sa pleci dupa Revolutie nu exista. Am terminat liceul dupa acest eveniment si am considerat o sansa imensa de la Dumnezeu sa o putem lua de la inceput. Dupa ce ne dorisem atat de mult sa fim liberi, mi se parea aiurea sa plecam in alta parte si sa dam bir cu fugitii. Apoi am intrat foarte repede in mass-media si mi-am construit o viata. Era nedrept sa plec, mi se parea ca-mi insel telespectatorii daca faceam asta, mai ales ca ei imi ofereau atat de multa dragoste. Cand am fost in America, exista posibilitatea sa raman acolo, dar asta ar fi insemnat sa nu-mi mai vad parintii si prietenii pentru o lunga perioada de timp. Puteau sa-mi dea 3 miliarde de dolari pe ora, nu ma interesa.
"Alexia si Aris sunt niste copii frumosi si fericiti, cu simtul umorului, marile mele realizari. Alexia m-a invatat sa gatesc, iar Aris m-a invatat sa fiu indulgenta. Eu ii invat sa iubeasca"
- De fapt cum arata Romania ta, cea care te determina sa iti cresti copiii aici si nu intr-un colt de lume in care ar putea avea alte oportunitati?
- Cand au aparut copiii, m-am gandit daca sunt egoista sa-i cresc in Romania sau daca as fi putut sa le ofer un trai mai civilizat in alta parte. Am ajuns la concluzia ca daca stii cum sa-i cresti exista un mediu foarte bun si la noi. Nu mi se pare ok sa ne uitam la altii ca si cum totul ar fi perfect, iar in Romania lucrurile ar fi dezastruoase. Copiii mei traiesc o copilarie foarte frumoasa si cand spun asta nu ma refer la lucruri extraordinare. Si ei se duc in fiecare vara in vacanta la tara, in localitatea in care am crescut si eu. Stau cate doua luni acolo, se joaca cu toti copiii, muncesc cot la cot cu ei, duc vitele acasa, vara fac capite, se comporta ca niste copii normali, care vreau sa cunoasca realitatea din toate mediile. Cred ca am facut o alegere buna si daca esti atent la educatia lor, reusesc in orice tara ar trai.
- Ce iti doresti pentru Alexia si Aris? Cum ti-ar placea sa-i vezi peste 10 ani?
- Vreau sa fie fericiti, nu-mi fac niciun fel de proiectie. Nu are nicio importanta ce meserie ai, cati bani castigi si cu ce masina te plimbi daca nu esti fericit, mai ales ca pentru fiecare dintre noi reprezinta o notiune diferita.
- Care este relatia cu Alexia? A ajuns la o varsta destul de critica. Cum incerci sa mentii echilibrul intre “profesia” de mama si cea de prietena?
- Am o relatie deschisa cu Alexia, vorbim foarte mult, insa nu-mi place sa fiu precum o capusa. Sunt prietena cu ea, dar exista niste limite foarte clare peste care stie ca nu poate sa treaca. Imi exprima parerea, dar nu ma impun in anumite cazuri. Mi se pare o tampenie sa-i interzic sa-si faca anumiti prieteni doar pentru ca nu-mi plac mie. Sunt atenta la anturajul ei si sa supraveghez ce face, unde si cu cine iese.
"Echilibrul meu e Alex. A fost primul barbat despre care am gandit ca nu o sa se insoare cu mine, habar n-am de ce, si iata ca s-a dovedit a fi jumatatea mea"
- Armonia pare sa fie emanata de familia ta si de relatia cu sotul tau. Cum functioneaza cuplul Esca-Eram? Banuia cat de alerta o sa fie viata alaturi de tine atunci cand te-a cunoscut?
- Eu sper ca da, ca altfel a avut o mare surpriza. Oricum a aflat destul de repede, deoarece in primii ani nici nu puteam iesi pe strada fara sa ne opreasca oamenii. Este foarte complicat cand esti barbat sa accepti o asemenea postura. Trebuie sa fii un barbat foarte sigur pe tine si foarte inteligent ca sa poti un asemenea tip de relatie. Eu chiar am avut noroc cu Alex. Ma sustine foarte mult, a ramas in locul mamei mele. E acolo cand am nevoie, am incurajeaza, imi spune ce a fost bine si ce nu, iar eu am foarte mare incredere in parerea lui pentru ca este justificata. E mai intelep ca mine, stie cum sa conduca relatia. Nu am reusit sa ma cert cu el in 20 de ani. Orice as face, orice as zice, nimic.
- Cum iti petreci timpul liber? Ce face Andreea Esca atunci cand are cateva ore doar pentru ea?
- Fac sport, am niste prietene haiose cu care ies in oras, fac lectii cu copiii, insa nu sunt prea casnica. Fac orice, dar prin afara casei. Si dansez. Tatal meu chiar imi zicea ca am ajuns la varsta cand ar trebui sa o las mai usor cu petrecerile, dar nu pot.
- Esti recunoscuta pentru aparitiile imbecabile, dar in acelasi timp foarte chic. De unde te inspiri? Care sunt micile placeri vinovate?
- Habar nu am cu ce am sa ma imbrac la urmatorul eveniment sau a doua zi, in fiecare dimineata ma uit in dulap si aleg ceva. Ma imbrac atat de rapid, incat baiatul meu m-a intrebat intr-o dimineata daca am facut armata. Imi plac foarte mult accesoriile, mai ales ceasurile. Mi-as lua un milion de inele, cercei.
- Apropo de haine, sacoul rosu de pe 1 decembrie a devenit o emblema. Ne poti spune istoria lui?
- Era un costum pe care il aveam acasa si in ziua aia m-am gandit sa-l imbrac si asa a ajuns in istorie. De fapt pentru ca mi-a trecut prin minte sa-l port si in anii urmatori. Intre timp l-am mai tunat, este acelasi de atunci, are 20 de ani. Din orice intamplare fac o regula, cum a fost si in cazul parului. Nu mi-a zis nimeni sa ma tund, am considerat ca aceasta coafura mi se potriveste. Intr-o zi mi-am zis ca trebuie sa mai schimb ceva, iar intr-o vineri mi-am facut bucle. Si am transformat si asta intr-o regula. Nu stiu daca ai observat asta. Nu cred ca imi voi face o alta tunsoare, mi se pare perfecta pentru meseria mea, desi mi-ar placea sa am parul lung.
"Faceti ce va place, traiti ce va place sau macar oferiti-va luxul de a spune ce va place"
- Esti om de televiziune de mai bine de 20 de ani. Ce crezi acum: tu ai ales stirile sau stirile te-au ales pe tine? Nu intervine rutina? De fapt, cum o combati?
- A fost un fel de dragoste la prima citire daca pot spune asa. Cred ca a fost un lucru care mi s-a potrivit, iar mie mi-a placut. E normal sa intervina si rutina, dar pentru ca in fiecare zi sunt alte stiri, nu ai cum sa te plictisesti. Pe de alta parte, rutina se poate chema si experienta, ceea ce este foarte bine. Acum 20 de ani poate ca nu as fi stiut sa ies dintr-un moment de impas asa cum se intampla acum. Sunt lucruri pe care le inveti si care iti dau o anumita degajare. Emotiile trec pe parcurs, desi cu timpul esti mai constient de ceea ce faci si iti dai seama de responsabilitatea pe care o ai. Eu la 19 ani nu aveam nicio emotie, pentru ca nici nu pricepeam de fapt ce fac.
"Imi fac treaba cu placere. N-o privesc in nici un caz ca pe-o corvoada. Ba chiar o consider un dar de la viata"
Ultima carte citita: Adulterul
Ultimul film pe care l-ai vazut: Gone Girl
Culoarea favorita: rosu
Desertul care iti aminteste de copilarie: orez cu lapte
Parfumul care iti inmiresmeaza viata: Am un singur parfum pe care mi l-a oferit Alex cand ne-am cunoscut, nu este de firma, insa doar pe acela il folosesc de atunci, deoarece miroase a lotiune de plaja, a mare.
Floarea preferata: freziile
Artistul pe care il apreciai in adolescenta: N-am facut nicio pasiune pentru nimeni, nu sunt in stare de pasiuni pentru oameni necunoscuti. Sunt in stare de orice pasiune pentru oameni pe care ii cunosc, dar sa ma uit la televizor si sa ma omor in primul rand la vreun concert, asta nu!
Ce ai facut cu primii bani pe care i-ai castigat: Mi-am luat o pereche de cercei
FOTO: Teodora Maftei
*sursa citate bolduite: "Ce-am facut cand am tacut", Andreea Esca
