La acea vreme era una dintre cele mai mari staruri ale Hollywoodului, de o frumusete de necontestat, cu o alura irezistibila, care a impus nu doar un stil vestimentar unic, ci si o imagine moderna pentru femei. E poate prima diva de la Hollywood care, desi extrem de feminina, reusea sa fie hotarata si ambitioasa. Nimeni n-a stiut insa prea multe despre ea, fiind poreclita “sfinxul suedez” din cauza personalitatii retrase.
Suedeza care nu stia engleza si n-a facut liceul, vedeta in Los Angeles
Nascuta in 1905 in Stockholm, unde a ales si sa fie ingropata, Greta Lovisa Gustafsson s-a nascut intr-o familie saraca si nu a facut liceul. A terminat scoala la 13 ani si apoi a lucrat intr-un magazin suedez, slujba care i-a adus si aparitii in doua reclame. Asa a ajuns in primul ei film, “Peter the Tramp”. A urmat o bursa la Academia Regala de Arta Dramatica, pe care a parasit-o pentru a juca in filmul lui Mauritz Stiller, “Gosta Berling Saga”.
Urmatorul rol din 1925 a transformat-o intr-una dintre actritele de top din Europa. Iar America a observat, asa ca in acelasi an s-a mutat in California, dupa ce a semnat un contract cu studiourile MGM. Avea 20 de ani, nu vorbea o boaba de engleza, dar in epoca filmelor mute asta era doar un amanunt.
Cu toate acestea, inainte de a aparea in fata camerelor, a trecut prin mainile unui dentist care s-a ocupat de dantura ei si a fost pusa la regim. Primele ei trei filme turnate in Statele Unite au reprezentat 13% din profitul MGM din acel an, iar Greta era acum o vedeta de talie internationala. In trei dintre filmele de la inceputul carierei a jucat alaturi de John Gilbert, iar atractia de pe ecran a dus la o iubire in viata reala.
Greta reusea interpretari cu adevarat magnetice, iar presa de atunci scria ca induce ambelor sexe “un farmec si o fascinatie care n-au mai fost pana acum egalate pe marile ecrane”.
Epoca de aur a Hollywoodului: “Greta vorbeste!”
A supravietuit tranzitiei de la filmul mut la cel cu sunet, debutul ei fiind anuntat cu fraza: “Greta vorbeste!” Dupa ce si-a creat un nume in Cetatea filmului, popularitatea i-a permis sa isi negocieze singura contractele si a devenit mult mai pretentioasa in alegerea rolurilor. Castiga deja 250-300 de mii de dolari pentru un film, un salariu nemaiauzit pentru actori si reprezenta o afacere de milioane pentru studiouri.
Cu fanii a avut mereu o relatie... speciala: n-a semnat niciodata autografe, nu le raspundea la scrisori, nu aparea la premiere si nu prea acorda interviuri. Cu toate acestea, n-a dus niciodata lipsa de admiratori, iar viata retrasa o facea sa para si mai misterioasa.
Sexualitatea Gretei, subiect de dezbatere
S-a luptat toata viata cu melancolia si depresia si unii biografi cred chiar ca ar fi fost bipolara, trecand usor de la o stare la alta. Poate si de aceea Greta a ramas asociata cu una dintre replicile sale dintr-un fillm: “I want to be alone” (“Vreau sa fiu singura”).
Dar actrita a avut mereu prieteni apropiati si n-a fost, asa cum cred multi, o femeie singura. De altfel, ea insasi a tinut sa-i corecteze pe cei care aduceau aminte mereu de fraza din film ca n-a zis niciodata ca vrea sa fie singura, ci ca vrea sa fie lasata in pace (“I want to be left alone”).
Nu s-a casatorit insa niciodata, n-a avut copii si a trait singura mare parte din viata adulta. “Nimeni nu m-ar vrea... nu gatesc”, a glumit ea intr-un interviu.
Exista multe mituri despre relatiile ei amoroase. Se spune ca a acceptat cererea in casatorie a lui Gilbert, dar nu si-a facut aparitia la altar. Sau ca era lesbiana sau poate bisexuala, concluzie usor de tras de cine i-a citit scrisorile pentru prietenele apropiate. Dar ea a pastrat mereu tacerea asupra vietii sale private. “Povestea vietii mele este cea a intrarilor din culise, a usilor din spate, a lifturilor secrete si a altor feluri de a ma strecura, asa incat oamenii sa ma lase in pace”, marturisea Greta.
Adulata de milioane de oameni, Greta isi dorea “o alta viata”
Interpretarea ei din “Camille”, unde joaca rolul curtezanei Marguerite Gautier, e considerata deseori de critici drept cea mai reusita, rol care i-a adus cea de-a treia nominalizare la Oscar. A primit insa statueta aurita abia in 1955, pentru intreaga cariera descrisa drept “stralucitoare si memorabila”.
“Femeia cu doua fete” (1941) a ramas ultimul ei film, un rol pe care Greta l-a descris “mormantul” ei, un esec atat in ochii criticilor, cat si al publicului. In timpul razboiului s-a mutat la New York si, cu toate ca initial si-a dorit sa revina la actorie dupa razboi, a refuzat apoi toate ofertele. A trait o viata extrem de retrasa pana in 1990 si, cu 4 ani inainte de a muri. i-a marturisit unui biograf suedez ca “se saturase de Hollywood”: “Nu-mi placea ce faceam. Erau multe zile cand trebuia sa ma fortez sa merg la studio.... Chiar imi doream sa traiesc o alta viata.”
