Am gasit o pisicuta. Sa o pastrez?


...sau un pisicut, ca nici nu m-am uitat. Si, de fapt, nu eu am gasit-o pe ea, ci mai degraba ea pe mine. Am lasat-o pe balcon si toata ziua m-am gandit numai la ea. Oare o mai fi acolo diseara, cand ajung acasa? Iar daca o gasesc, sa o pastrez?
 


Lucrurile stau in felul urmator. Cand am ajuns aseara acasa si am iesit pe balcon (stau la parter) am avut parte de o ... mica surpriza urat mirositoare. De unde si pana unde asa ceva in balconul meu? M-am gandit ca poate a facut cineva o gluma proasta si a aruncat “mizeria”. De fapt, “surpriza” mi-a facut-o o pisicuta, pe care am gasit-o a doua zi dimineata plimbandu-se in voie pe langa grilajul de la balcon.

Cand sa pun mana pe ea, nu s-a ferit deloc: a inceput sa se “pisiceasca” pe langa mine, sa miaune, sa toarca, sa se joace. I-am adus putin laptic, l-a baut pe tot. Am lasat usa deschisa la balcon, a intrat in casa si s-a plimbat peste tot ca si cum ar fi stat acolo de o viata. A inceput sa miroasa tot, sa se urce pe canapea, sa se plimbe prin casa, pe hol, la baie, in bucatarie. Era asa relaxata si prietenoasa. M-am indragostit de ea pe loc. Nu va inchipuiti ca este cine stie ce frumusete: e o pisica puricoasa, murdara si slabanoaga...dar simpatica si iubitoare:))

Cand am plecat de dimineata de acasa, am lasat-o pe balcon. Toata ziua m-am gandit la ea. Oare o mai gasesc? Mi-am facut o mie de scenarii in cap. Mi-am sunat prietenele care au pisici sa imi spuna cum sa o spal, cum sa o scap de purici. Dar acum mi-e teama ca a plecat si nu se mai intoarce. Iar daca se intoarce, ce ziceti sa fac: sa o tin? Eu nu sunt fan pisici, intotdeauna mi-am dorit un catel...dar nu stiu ce sa zic...parca e destinul: mi s-a trimis o pisicuta.

Va tin la curent. Eu sper sa o gasesc!
 

related posts

Modifică setările cookies