Am mai povestit intamplarea asta pe fostul meu blog. M-am gandit sa o spun si aici, poate cativa vor invata ceva din ea in seara asta si se vor limita la o cantitate rezonabila de alcool. Ah, ca sa nu va faceti o impresie gresita despre cei doi prieteni despre care va voi povesti, va spun inca de pe acum ca doar lipsa experientei in ale alcoolului i-a adus intr-o astfel de situatie aproape dramatica. Nu faceti ca ei :)
Lucrurile au stat cam asa...
Eu si cativa prieteni/ fosti colegi de liceu mergeam la Cheia sa facem Revelionul, la cabana (destul de izolata) a unuia dintre ei. Trei dintre noi am ajuns cu o zi mai devreme ca sa punem casa la punct.
Toate bune si frumoase in prima zi...pana seara. Rupta de oboseala, eu m-am dus la mansarda sa dorm. Ei au ramas in living cu muzica la maxim de duduia casa...si beau bere...si dupa bere vin. Si tot asa...Cateva ore. Deja auzeam de sus discutii filozofice intre ei:
-Bai, gata, ma duc sa ma spal pe dinti inainte sa dorm..CU VIN!!!
Cei doi fosti colegi ai mei de liceu erau niste baieti cuminti, care probabil ca nu depasisera niciodata cantitatea de doua veri. Asa ca inchipuiti-va ce s-a intamplat cand au amestecat doua beri cu doua pahare de vin si cine stie ce or mai fi degustat ei...
Dupa un timp, au vrut sa urce scarile sa mearga la somn. Dupa doua trepte, il aud pe primul:
-Baaai, mi-e rau...
...si incepe sa vomite. Nu ma sinchisesc. Aia e. Dupa care il aud cum se prabuseste pe podea.
Al doilea coleg se duce sa ii dea o mana de ajutor. Nu face bine doi pasi ca incepe si el sa vomite.
Si pica si el pe jos. Nu ma panichez, ma gandesc ca isi revin ei. Dupa 10 minute, ii aud strigand:
-Doiiiinaaaa, ne e rau...
Cobor, erau lesinati pe jos, livingul jumate plin de vome. Primul gand care imi trece minte: "Aoleeeeu, sper ca nu mi-au vomitat in cizme!" si ma duc disperata sa imi caut cizmele. Rasuflu usurata. Erau ok. Le iau si le ascund bine.
Inca nu imi dau seama de cat de grava e situatia.
Ma duc sa ii analizez. Incerc sa il ridic pe unul.
-"Mi-e raaaau"....si cat pe ce sa imi vomite pe picioare, noroc ca ma feresc la timp.
Celalalt la fel. Il mut din locul unde zacea , dar se dovedeste o greseala, ca il apuca iar greata..si....
Deja delirau:
-Bai, Razvan, zice celalalt coleg, Remus, stii ca Doina este cea mai buna prietena a noastra! Este cea mai de treaba. Mai de treaba decat..si decat...
Mie imi venea sa ii iau la pumni. Deja intrasem in panica. Ma gandeam sa chem salvarea, dar cica nu e asa ceva in Cheia. Ma rog, acum 9-10 ani...
-Doinaaaaa, ne e cald!
-Doinaaaaaa, ne e frig!
-Doinaaaaaa, ne e cald!
-Doinaaaaaaa, ne e frig!
-Pai si eu ce sa fac?!
-Fa FOCUL!!!
-Nu stiu cum!!!!! Nu stiu cum sa fac focul in soba!!!
Deja era vreo 3-4 dimineata. M-am gandit eu ca daca le dau cafea isi mai revin. Era vremea pe cand nu beam cafea si nici nu stiam cum se face. Asa ca...a iesit o zeama dubioasa cu cafea prin ea si le-am dat sa bea. Inca o greseala. Li s-a facut si mai rau.
Deja nu mai aveai unde sa calci pe covor. Totul era plin de vome. Efectiv stateam intr-un picior...
Ei in continuare, lesinati pe covor.
-Baaaai, nu mai vorbesc in viata mea cu voi! Cum ati putut sa va imbatati in halul asta?? Baaaai, daca muriti?!! Eu ce fac?! Chem salvarea!
-Nuuuuu, nu chemaaaaa!
-Baaaai, nu pooot sa cred! Voi vedeti ce ati facut? Vedeti in ce stare sunteti?
-Doinaaaa, esti cea mai buna prietena a noastra. Esti asa de treaba!!!
-Baaaai, daca muriti?!
-Nu murim....
-Razvan, nu e Doina cea mai de treaba?!
Pe la 5-6 dimineata, ca prin miracol, si-ar revenit. Si au inceput sa faca ordine, pentru ca pe la 9-10 veneau restul colegilor.
Cand au sosit ceilalti, erau toti mirati de ce nu vorbim intre noi, de ce eu sunt suparata si de ce nu ii bag in seama pe R&R.
Pana la urma ne-am impacat, insa cei doi R&R au baut in noaptea de Revelion numai suc si apa plata :)