Daca ar fi fost strict dupa mine, probabil ca nu as fi condus niciodata, pentru ca sunt fricoasa. Dar pentru ca m-am mutat intr-o zona in care nu am cum sa ajung in oras, pana la cel mai apropiat metrou, decat cu masina, de o saptamana mi-am luat inima in dinti si conduc pe o portiune destul de scurta.
Cel mai mare cosmar al meu (pana ieri, cand am capatat unul nou) este ...parcatul. Efectiv, nu imi iese. Ce sa mai zic de parcarea laterala, care mi se pare ceva de domeniul NASA. Nici nu indraznesc sa ma incumet la asa ceva. Ce sa mai, e greu tare. Am vrut sa-mi mai iau cateva lecatii de condus, dar nu mai am numarul instructorului cu care am facut scoala, asa ca am zis sa incerc pe cont propriu.
Sa nu mai zic ca de o saptamana in fiecare noapte visez ca plec cu masina si nu gasesc loc de parcare.
Dupa o saptamana de facut acelasi (extrem de scurt) traseu, mi-am zis ca sunt pregatita pentru urmatorul nivel. Sa merg la o statie de metrou mai departata, unde am linie directa pana la serviciu. La dus a mai mers cum a mai mers, dar la intors am trait un cosmar.
Dupa cum stiti, alalteieri seara in Bucuresti a plouat torential. Primul meu drum pe ploaie. Ma rog, asta s-a dovedit a fi ultima mea problema. Partea delicata era ca drumul meu spre casa trecea printr-un loc cu panta. Pentru cunoscatoare, panta de pe Splai de la Semanatoarea catre linia lui 41. Pentru soferii experimentati, o nimica toata. Pentru mine, o catastrofa.
Cand am vazut ca era bara la bara, pe ploaie, m-am panicat. Nu mai facusem pornirea din rampa de doi ani, de la scoala de soferi. Eu eram cu doua vecine in masina, amandoua detinatoare de permis, dar fara sa conduca. Practic, ca mine...
Coada mergea greu, nivelul de inclinare a pantei crestea. Practic, tot trebuia sa opresti si sa pornesti intr-una, pana sus. Imi iese odata, imi iese de doua ori, pana cand...nu mai reusesc. Masina o ia la vale, claxoane disperate din spate, spaima pe fata celui care conducea in urma mea. In ultimul moment am reusit sa trag frana de mana. Si a doua oara cand am incercat sa plec, la fel...masina tot in spate. Deja simteam privirile rautacioase si enervate ale celor din trafic asupra mea.
Si ca totul sa fie si mai tragic, fix alalteieri ploua, semaforul nu functiona si era si politie in intersectie. Deja nu mai gandeam coerent. Am pus avariile si le-am facut semn celor din spate sa treaca. Din fericire, si sunt uimita, cei din trafic au fost super ok cu mine. Ma asteptam sa ma injure, sa ma claxoneze si sa ma trimita la cratita. Semnul de incepator pe care il am in geam m-a salvat de la astfel de momente penibile.
Ramasa blocata in panta, m-am panicat. Faptul ca masinile erau bara la bara in panta, ca nu mergea semaforul si ca era si politia acolo m-a facut sa nu mai gandesc limpede. Fetele care erau cu mine m-au ajutat pana la urma sa ies din bucluc: una era cu suportul moral, cealalta se pricepea la teorie, chiar daca nu conducea. Mi-a explicat si trebuie sa fac si cand nu am mai avut masini in fata si in spate, am facut pornirea din rampa cu frana de mana. Intr-un final, am reusit sa pornesc. Toata intamplarea nu a tinut mai mult de doua minute, insa mie mi s-au parut doua ore.
Si ca fiasco-ul sa fie complet, desi dimineata cand plecasem acasa, imi arata pe bord ca mai am benzina pentru inca 40 de km, cand am iesit din aglomeratie, imi mai arata ...2 km. Am ajuns acasa cu acul pe zero.
Toate ca toate, m-a descurajat destul de mult intamplarea de aseara. Dar nu o sa ma las batuta. Maine seara stiu un loc pe unde nu trec masini unde o sa ma duc sa exersez pornirea din rampa. Nu stiu cu parcarea cum o sa fac.
Povestea o prietena a mea ca o amica de-a ei ocolea tot Bucurestiul ca sa ajunga acasa numai ca sa nu o ia pe la gradina botanica, unde este panta aia imensa. O alta prietena imi povestea ca ea, la inceput, isi facuse un traseu pana la job incat sa nu fie nevoita sa faca la stanga. Ma rog, fiecare cu ale lui...In timp, au invatat.
Sper ca postarea asta sa nu ajunga sa fie citita si de barbati :)) ...pentru ca daca nu mi-am auzit ieri injuratura cu cratita, sigur o sa mi-o aud acum.
Voi prin ce momente jenante ati trecut ca soferinte incepatoare?