O prietena s-a intalnit recent cu un fost. El nu stie asta. S-au intalnit in trafic si pentru ca ea avea o alta masina, alta culoarea a parului, ochelari de soare la ochi si o caciula pe cap, el nu a stiut pe cine claxoneaza. Nu stie nici acum ca cea careia ii facea cu ochiul era aceeasi cu care se certa si se impaca acum cativa ani. Nu a recunoscut-o. Ea s-a simtit ciudat: s-au iubit nebuneste, cum numai la varsta aceea se putea, cu lacrimi, declaratii si amenintari si acum, iata, el o agata ca pe o necunoscuta. Pare romantic in "The Eternal Sunshine of the Spotless Mind", dar in realitate e de-a dreptul jignitor, spunea ea.
Eu o invidiez. Cred ca cel mai frumos cadou pe care ti-l poate face un barbat din trecut este sa se poarte absolut natural in preajma ta. Fara momente jenante sau glume deplasate. Fara priviri cu semnificatii numai de voi stiute, eventual cand la bratul tau este altcineva care apoi te ia la intrebari.
M-am intalnit si eu recent cu un fost si n-a fost deloc la fel de palpitant ca aventura lor de la semafor. Pe mine fostul m-a facut sa plec prea repede de la o petrecere. Imi doream sa nu ma fi recunoscut! Ma gandeam doar: "De ce nu m-am vopsit si eu?! De ce nu port ochelari de soare si caciula?! De ce nu se face verde ca sa plec mai repede??" In timpul asta el se uita la mine ca un agent de circulatie care vazuse ca am trecut pe rosu. Cat repros in ochii lui! Clipea rar si ofta. Cu cat eram eu mai relaxata, cu atat era el mai incrancenat. Cum am putut sa-l uit? Cum pot sa ma prefac ca nu ne-am iubit, nu ne-am ranit, nu l-am parasit? Pentru el, cei sase ani care trecusera de atunci nu insemnasera decat o clipa trecuta dupa eternitatea relatiei noastre ce durase... 2 ani.
Am plecat de acolo cu gandul sa intru in programul de Protectie a Fostelor Prietene. Un fel de protectia materorilor, numai ca mai complex. Un martor se mai poate ascunde de un mafiot periculos, dar o femeie de un fost (mult prea) nostalgic, niciodata!