Scoala era aproape, cea din cartier, la cateva strazi de mine. Ai mei m-au dus doar primele doua-trei zile, dupa care plecam si ma intorceam singura, pentru ca ei erau la serviciu la orele alea. Imi lasau intotdeauna cate ceva de mancare, rece, pentru ca la 7 ani nu aveam voie sa folosesc aragazul. Si acum imi aduc aminte cand am incercat sa fac prima oara un ou ochi... si nu intelegeam cu ce am gresit, de ce e atat de lipit de tigaie. Uitasem sa pun ulei.
In fine, fiind un copil cuminte si ascultator, dupa scoala ma duceam in casa, imi faceam temele, dupa care ieseam singura afara. Pe la 3 venea mama.
Desigur, nu eram singura in situatia asta. Toti copiii din bloc erau asa.
Cutremurul din '90 (aveam 7 ani), care a avut 6,9 grade, m-a prins singura acasa, imbracata in costum de gimnastica, exersand "podul din saritura" si "mersul in maini". Mi-am dat seama tarziu ca se misca "pamantul" cu mine, credeam ca e de la pozitia "cu capul in jos". M-am prins ca ceva nu e in regula cand pestele-bibelou a cazut in acvariul cu pesti adevarati.
Maica-mea a ajuns acasa intr-un suflet, fugind de la coada de butelii. M-a gasit in costum de gimastica in fata blocului, impreuna cu vecinii.
Generatiile s-au schimbat, acum vedem altfel lumea si nici nu mai concepem sa ne lasam copiii singuri. Stiu cazuri cu copii "de liceu" pe care ii duc parintii cu masina la scoala.
Mi-am adus aminte de perioada aia frumoasa si fara griji din viata mea citind un articol pe Daily Mail, in care editorii intrebau mamele daca si-ar lasa singuri acasa copiii... de 12 ani. Nu intru in detalii, va imaginati ca parerile sunt impartite - unele mame ii lasa, altele nu.
Eu am un baietel de 3 ani si sincer nu stiu exact cand voi fi pregatita sa il las singur acasa. Evident acum este mult prea mic ca sa imi fac astfel de probleme. Oricum, stand sa ma gandesc mai bine, la 6-7 ani, la mentalitatea pe care o avem acum, mi se pare mult prea mic pentru a-l lasa singur. Sunt mult prea panicata :)
Eu am intrebat cateva prietene din generatie cu mine, unele chiar colege din scoala generala. Claudia are 33 de ani si mama a doi baieti, de 4 si 10 ani. Locuieste de ani buni in Spania.
"Nu i-as lasa singuri acasa, cum ne lasau pe noi parintii, de frica sa nu pateasca ceva. Totusi, eu ii las singuri vreo 3 ore, pentru ca merg la munca la 15 si sotul vine la 18. Cand plec, baiatul cel mare pune in drepul usii de la intrare un dulap. In plus, cat sunt plecata, ii sun din 30 in 30 minute sa vad daca sunt ok. Stau ca oe ace. Era diferita perioada in care am trait noi, in copii as avea incredere, dar nu in cei din jur", spune Claudia.
Mihaela are 25 de ani si un baietel de 3 ani. "Tinand cont de felul in care au evoluat lucrurile in ultimii ani, nu mi-as lasa copilul singur acasa si nici sa umble neinsotit pe strada, cel putin pana la 10-12 ani sau cand consider ca va fi pregatit sa constientizeze actiunile pe care urmeaza sa le faca sau sa i se intample. Pericolele la care ar putea fi expus sunt mult mai mari fata de cele pe care le puteam intalni noi acum 10-15 ani, motiv pentru care prefer sa astept pana in momentul in care voi fi sigura ca se va putea descurca in situatii limita, gen sa ceara ajutor, sa ma sune, sa stie drumul de intoarcere spre casa si alte lucruri elementare de prim ajutor".
Laura are 35 de ani si o fetita de 6. "Nu stiu in ce masura s-au schimbat atat de multe din punct de vedere al riscului, incat sa nu mai lasam copiii. E drept, pe strazi sunt muuuult mai multe masini si e mai riscant ca inainte si drumul la si de la scoala nu mai este ca pana in capatul blocului - acum ne alegem scoala dupa alte criterii (alta discutie si aici) si nu se mai poate merge pe jos. Insa referitor la statul in casa - cred ca as lasa-o, insa nu constant sau pentru multe ore, poate doar pentru a merge la magazin. Daca e sa compar - in urma cu ani chiar era mai riscant - nu lumina, ca se oprea zilnic, nu tablete si telefoane - sa luam legatura sau sa se joace, nu programe la tv cat sa avem o preocupare. Concret, nu o las pentru ca nu mai e contextul - la scoala si de la scoala pleaca cu cineva - nu ar putea singura cu 335 si traversat bulevarde".
Cristina are 33 de ani si mi-a fost si ea, ca si Claudia de mai sus, colega de generala. Acum traieste mai mult in Turcia, dar vine des si in Romania. Are o fetita de 5 ani, pe care spune ca nu ar lasa-o singura. "In ziua de azi nu poti avea ıncredere. Eu nu am fost lasata singura si de aceea chiar ca nu am curaj. Si ar suferi mititica.
