„Ne-am cunoscut cam in 2002, pe vremurile cand un calculator la casa omului era mai rar, cu atat mai mult unul conectat la internet. Al meu de acasa era bun numai pentru jocuri, insa la internet-cafe era alta lume. Mi-am facut adresa de e-mail pe hotmail.com, la recomandarea unchiului meu din SUA. Evident ca neavand cui si cine sa imi scrie, intram in conversation rooms, sau ceva de genul, la categoria literatura, si uite asa am cunoscut o multime de oameni, unii inca prieteni virtuali din timpurile alea. Unul singur, David din San Juan (mi-a trebuit harta sa stiu unde vine asta) mi-a captat atentia, si a devenit special... intr-un fel aparte”, ne-a povestit Alina.
Dupa doi ani, cei doi s-au intalnit: „In 2004 ne-am vazut prima data, un pusti bezmetic mandru ca e in armata si pus pe fapte mari! Am declarat: asta e tatal viitorilor mei copii, si asa a ramas pentru toti prietenii carora le-am povestit de el, insa niciodata nu mi-am proiectat sperantele pana intr-acolo, pana la a crede ca vreodata ar putea fi ceva real. Era totusi o distanta impresionanta intre noi, si sa fim sincere, barbatii care fac parte din armata sunt nitel dubiosi”
Cu toate acestea, Alina a continuat sa vorbeasca el, chiar daca traiau doua vieti diferite: „Intre timp mi-am continuat viata in mod absolut normal. Ce a fost spectaculos a fost tocmai legatura care se crease intre noi, sfaturile pe care ni le dadeam, incurajarile pe care i le transmiteam telefonic ori de cate ori ma suna inainte sa plece in misiuni... Si am crescut, separat, in relatii separate avand vieti separate...timp de 9 ani.”
Cum a fost reintalnirea? Ca un curent electric!
El in Puerto Rico, ea in Romania, distanta era cam mare, insa nu i-a impiedicat sa nu se intalneasca din nou: „Ambii cu inimile zdrobite de cateva ori la activ, ambii cu dorinte de care amandoi aveam habar, cu proiectii si expectante pentru viitor...am decis sa ne intalnim, iar, ca oameni maturi, ca doi prieteni vechi. Asta s-a intamplat in februarie anul curent. Cum a fost reantalnirea? Ca un curent electric! Cum m-am simtit? Cum ar fi trebuit sa ma simt in fiecare relatie avuta pana in prezent...”, ne-a povestit Alina.
Cat timp au petrecut fizic impreuna? „NU SUFICIENT, insa destul cat sa ne apropie sufleteste si mai mult. Vorbim zilnic la telefon, el e ceasul meu desteptator, prima persoana careia ii aud vocea, prima persoana care reuseste sa ma trezeasca din pat fara sa imi faca o cafea...(sau sa imi gateasca micul dejun - gateste exceptional by the way!)” Cum este el? Barbatul perfect...pentru mine! Stiu ca suna stereotipic insa ma completeaza, ma pune in valoare ma face sa ma simt speciala :D. Luna asta va avea 30 de ani, aproximativ 10 ani in Air force US cu trei grade mai jos de cel mai inalt rank”
Asteptarea celor doi a luat sfarsit, cand el a cerut-o in casatorie: „Trebuie mentionat ca sunt genul de femeie care a respins mereu ideea de mariaj, chiar nu credeam defel in institutia casatoriei si singurul motiv pentru care as fi recurs la genul asta de 'afirmare sociala' ar fi fost pentru legitimarea drepturilor copiilor... Insa cum mi-a zis si a mea soacra, pur si simplu stii cand l-ai intalnit pe El si simti ca asta e urmatorul pas firesc. Am fost ceruta in casatorie cu inelul mamei lui, din pozitia culcat (!!!), sa fie si mai jos decat in genunchi :)) si am zis fara nod in gat sau teama DA. Eh, si uite asa am capatat statutul de Logodnica :))”.
Planurile de nunta au fost si ele facute deja: „Nunta o fac in august in Romania, pana la urma nu pot sa imi pun familia pe drumuri si este imperios necesar sa ma vada mireasa. Actele le vom semna dupa ce ne dau 'binecuvantarea' cei de la ambasada USA in Bucuresti, dupa capatarea vizei de logodnica, si dupa cateva interviuri unde probabil imi vor pune multe intrebari... E treaba serioasa!
Nunta cu alai si nebunii o vom face in Puerto Rico, unde traditiile sunt similare cu ale noastre, exceptand drumul la primarie, ce usurare! Evident ca ma voi muta la tropice, viata acolo ma reprezinta ca si repere, valori, stil. Casuta noastra arata ca in povesti....bine nu chiar, insa are potential, si neaparat vom reface camera de oaspeti, am deja o lista de asteptare, si ma bucur ca pot sa imi impart fericirea cu prietenii mei, fie aici, fie acolo”, ne-a povestit incantata Alina.
Noi ii uram casa de piatra si multa fericire Alinei si acestea fiind spuse, ce-ar fi sa incepem sa credem din nou in marea dragoste? Nu se stie niciodata de la cati kilometri distanta apare!
