Tatal meu o priveste pe mama mea ca pe cea mai frumoasa femeie din lume. La vreo 50 de ani, ea nu e chiar Miss Univers, desi are ceva in privire ce te poate face sa crezi pentru o secunda ca are 20 de ani si corp de gazela. Probabil siguranta asta de sine este efectul pe care il are iubirea de la barbatul ei.
Sarcinile si timpul au transformat-o, pielea s-a lasat, ridurile s-au adancit si incet, incet hainele din tinerete nu au mai incaput-o. Si totusi el o ciupeste si o gadila si ii cumpara bijuterii si parfumuri pentru ca stie ca ii plac si ii spune cand le poarta apoi ca e ca o regina. Iar ea intinereste sub ochii lui!
Poate ca tocmai de-asta, ea nu are griji si complexe ca femeile din zilele noastre. “Of, inca un rid! Vai, celulita! Nu, nu, nu, nu ma mai incape nici asta!” Nici vorba. Ea rade de imbatranirea ei ca de o soacra rea pe care reuseste sa o pacaleasca. Mananca inghetata si prajituri uneori si nimic, dar absolut nimic, nu o poate face sa se simta urata. Ea se simte femeie. Si numai o iubire adevarata o poate face sa se simta asa.