Desigur, nu contest ca sunt si exceptii. Si chiar sunt! Depinde de organismul fiecaruia. Dar eu vorbeam despre ce am patit eu...
Prin noiembrie anul trecut s-a deschis cu tam tam o sala in Bucuresti, iar eu mi-am facut abonament pe un an. In primele 9 zile, am fost de 7 ori: alergat pe banda cate 5-6 kilometri, spinning, aerobic...de toate, aproape zi de zi. In cea de –a noua zi, in timp ce urcam niste scari, in drum spre sala, am simtit ca nu mai pot, ca mi se inmoaie picioarele, ca ma ia ameteala. Ma epuizasem. Mersesem haotic la sala, imi suprasolicitasem dintr-o data organismul, care a spus...STOP. Am ajuns si la doctor. Ma rog, nu a fost nimic grav, dar sa-mi fie invatatura de minte: totul trebuie facut cu masura.
De atunci, in urmatoarele luni am mers de 3-4-5 ori pe saptamana. Acum, sincer, de cand a venit vara, nu mai am chef deloc sa merg. Mi s-a facut atat de lene, iar seara, dupa serviciu, as face orice numai la sala sa nu ma duc. Azi m-am motivat si m-am trezit la 7 ca sa ma duc de la 8. Din pacate, dimineata nu sunt programe de aerobic, dar ma duc sa alerg.
Voiam sa va mai povestesc inca ceva, care expica si titlul postarii de azi...De ce ma simt neputincioasa.
La sala la care merg eu este cea mai tare antrenoare de aerobic, atat de tare incat eu nu sunt in stare sa fac mai nimic la ora ei. Are un program foarte eficient, tipa stie si practica, si teorie :) Face multe exercitii “pe intervale” si “in circuite”: la circuit repeta aceleasi 3-4-5 exercitii o ora intreaga , iar cand lucreaza pe “intervale” face un anumit exercitiu timp de un minut - are ea un cronometru care piuie cand trebuie sa ne oprim si sa incepem un altul. Este foarte tare si foarte eficient, dar extrem de greu.
Si exercitiile in sine pe care le propune sunt foarte grele, dar sa le repeti o ora intreaga, te innebuneste...
La prima ora la care am fost la ea, cam nepregatita, am iesit din sala, cu coada intre picioare, dupa 20 de minute. Ma simteam atat de neputincioasa, aproape ca imi venea sa plang de ciuda. De obicei, dupa ce faci sport, te simti bine, ai o parere mai buna despre tine insati, insa eu eram de-a dreptul demoralizata.
Nu m-am mai dus la ea, ci am mers la programele celorlalte instructoare, care sunt si ele foarte ok si au un program mai “uman”. Dupa ce m-am pus la punct cu conditia fizica, am incercat din nou orele antrenoarei respective. Incet, incet, am inceput sa reusesc sa fac exercitiile, nu chiar corect, nu chiar pe toate, insa am rezistat o ora intreaga. Pe urma am mai fost de cateva ori si incepuse sa imi placa :)
Pe urma am luat o pauza, mai lunga, iar saptamana trecuta am fost din nou. M-am dat batuta dupa doar 10 minute :( Iar m-am simtit neputincioasa, deprimata, nedemna de mancarea pe care o consum zilnic :))
Nu stiu ce sa fac, nu prea mai am motivatie sa ma chinuiesc. Adica, sportul trebuie facut si din placere. Mai bine sa imi aleg un program mai usor, dar care sa imi placa si sa imi dea o stare de bine, nu?
Voi mergeti la sala? Cum va descurcati?