Un barbat m-a intrebat la un moment dat cati iubiti am avut inaintea lui. Nu am vrut sa ii spun, iar asta a generat o cearta care aproape ca ne-a despartit. El voia sa stie in ce categorie sa ma incadreze, iar eu nu voiam sa ii spun pentru ca indiferent de numar, ca era unul sau ca erau 100, nu vedeam care era relevanta informatiei. Si nu voiam sa ii pese. Numai ca barbatilor le pasa.
El ar fi vrut sa auda ca am iubit cel mult doi barbati cu care am stat cel putin un an pana ce ne-am despartit cu lacrimi si suspine. Ca n-as fi putut folosi un barbat doar ca sa trec peste despartirea de altul, ca n-am incercat relatii cu barbati diferiti doar ca sa aflu mai multe despre mine, sa aflu ce imi doresc.
Dragi barbati, adevarul este ca nu-i iubim pe toti. Cum spunea un prieten, si femeile sunt oameni. Gresesc, incearca, se razgandesc, ranesc. Nu intentionam sa ne logodim cu toti barbatii pe care ii sarutam si nici sa ne casatorim cu toti cei cu care ne culcam. Pentru unii barbati, puterea asta a femeilor de a trata barbatii cum doar barbatii trateaza femeile este inspaimantatoare.
Noi, femeile din anul 2011, nu avem un fel de apometru atasat de pelvis: un contor al barbatilor pe care i-am avut sau i-am dorit. Nu mai exista nicio diferenta morala intre femei de aceeasi varsta care au iubit si s-au culcat cu numai 2 barbati, respectiv 8 sau 16 barbati. Poate ca prima a stiut mai bine ce isi doreste si i-au iesit in cale exact barbatii pe care ii cauta. Poate ca a doua nici nu a vrut sa se indragosteasca, ci doar sa vada cum e sa traiesti sau sa ranesti. Oricare din ele maine va poate dezamagi sau uimi cu implicarea si fidelitatea ei. In sfarsit, suntem si noi oameni.