Alexandra:
Sincer, si eu ma gandesc la asta destul de des, desi am doar 17 ani. Vreau sa dau la Medicina pentru ca asta e visul meu inca din frageda copilarie, dar pur si simplu nu-mi pot lua gandul de la faptul ca pentru urmatorii cel putin 6 ani va trebui sa renunt in foarte mare parte la viata mea sociala, pentru ca sunt convinsa ca o relatie plus Medicina nu rezulta ceva bun sau de viitor. Dar pur si simplu nu pot renunta la acest vis, nu vreau sa ajung la 40 de ani si sa-mi regret viata. Stiu ca nu va fi simplu si mereu roz, dar voi gasi o cale de mijoc pentru ca atunci cand faci ceea ce-ti place totul e mai usor iar eu cred ca toate vin la randul lor.
Ina, sper sa ramai la facultate pentru ca exista posibilitatea ca acolo sa gasesti pe cineva cu acelasi teluri ca si tine, care sa-ti inteleaga sacrificiile si sa te sustina, si crede-ma pentru copii vei avea timp, nu-i nevoie sa incepi la 23 de ani, mai poti astepta inca 10-12 pentru ca in zilele noastre este normal. Dar totul depinde de tine, daca nu te simti bine la Medicina si nu crezi ca poti face fata atunci renunta si incearca ceva ce-ti va crea placere
Ruxi
Eu sunt in clasa a 12-a . Am o relatie de mai mult de 3 ani cu un baiat cu 6 ani jumatate mai mare decat mine (eu am 18). Avem o relatie foarte frumoasa, avem ganduri mari, adica sa ramanem impreuna toata viata. De anul trecut, adica din clasa a 11-a m-am gandit sa merg la Medicina, pentru ca imi place foarte mult anatomia, pentru ca e o meserie grea si nu oricine o poate face si aveam impresia ca as fi respectata si apreciata de cei din jur.
Nimeni nu m-a luat prea in serios cand vorbeam de aceasta facultate chiar daca am fost de 2 ori acolo, m-am interesat de toate amanuntele, cum e cu admiterea, etc, pana anul acesta cand am zis ca am nevoie de meditatii la chimie ca sa fiu sigura ca intru la fara taxa (taxa fiind de 1200 euro pe an).
Ideea este ca facultatea este 6 ani, plus inca 5 de rezidentiat (pentru ceea ce imi doream eu), adica foooarte mult... In timpul facultatii ai nevoie sa fii intretinuta de parinti, pentru ca este mult de invatat si nu ai timp sa lucrezi si in cei 5 de rezidentiat ai un salariu de nimic.
Atunci am vorbit deschis cu prietenul meu si i-am spus ca nu vreau sa il tin langa mine atata timp, mai ales ca si el isi doreste o familie cu copii pana ce implineste 30 ani. El a spus ca daca asta este decizia mea o va respecta.
Problema este ca nu eram sigura pe decizie, deoarece si eu vroiam o familie, copii cat sunt tanara, ca sa fiu cat mai mult alaturi de ei si ma gandeam ca daca voi merge la Stiinte Economice ( a doua optiune) voi putea lucra, ma voi intretine singura in timpul facultatii, poate, si voi reusi sa am si o familie frumoasa.
Eu nu am nicio cunostiinta medic, iar prietenul meu nu vrea sa locuim in strainatate si nici eu nu prea as vrea sa plec din tara...Deocamdata am renuntat la medicina , dar imi este frica sa nu regret mai tarziu. Mi-ar fi placut foarte mult... Nu stiu ce sa fac! Pana acum majoritatea mi-au spus ca nu am prea multe sanse in Romania la medicina, asa ca m-au descurajat!
Mai jos e postarea de ieri, in caz ca ati ratat-o :)
E greu sa petreci 10-12 ore la munca si sa ai in acelasi timp un sot fericit...Ce sa mai vorbim de copii. Dar se poate. Si la urma urmei, nu toate femeile sunt “workaholice”, asa ca probabil exista si o cale de mijloc in care imbini cariera cu familia.
Eu am destul de putine prietene casatorite. Insa nu cred ca e de vina neaparat cariera, ci mai degraba vremurile in care traim. Am mai vorbit despre asta – nu mai traim pe vremea lu’ bunica sa ne casatorim la 17 ani. Acum vrem sa avem o situatie financiara buna inainte sa facem pasul cel mare.
Despre casatorie nu stiu exact ce impact ar avea asupra carierei. Cu siguranta insa sotul nu va fi incantat sa ajungi acasa dupa 9 seara, in fiecare zi. Situatia se complica insa daca vrei copil. Cred ca aici cam trebuie sa alegi.
Am primit zilele trecute un mail de la o cititoare, Ina. A intrat la Medicina, insa gandul ei e mai mult la intemeierea unei familii. Nu stie ce sa faca. Pentru mine, la prima vedere, lucrurile par simple: mi se pare o nebunie sa renunti la Facultatea de Medicina. Mai ales imediat dupa ce ai reusit sa intri.
Iata ce zice Ina.
„De bine de rau am intrat la Medicina Generala. Problema mea e urmtoarea: eu mi-am dorit in viata asta sa fac ceva! Sa devin cineva, dar in acelasi timp sa imi fac si o viata personala, un sot, un copil macar. Problema e ca de cand am intrat la facultate imi canta in cap intrebarea daca mai este posibil, daca am facut bine sau tocmai am facut greseala vietii mele.
Este posibil sa ai si o cariera si o familie in acelasi timp? In contextul in care Medicina Generala dureaza 6 ani, plus un an de stagiu, plus inca 3-6 ani de rezidentiat. Pentru mine asta inseamna 6-7 ani in care nu am posibilitatea sa am o slujba si apoi inca cativa ani in care sa castig aproximativ minimul pe economie. Salariul unui medic rezident in Romania actuala este undeva la 880 de lei, asa ca nu imi fac sperante de a castiga prea mult in urmatorul deceniu. Ma macina indoiala daca am facut ce trebuia sau cea mai mare greseala”
Parerea mea este ca ai face o mare greseala daca ai renunta. Este de laudat ca ai reusit sa intri la o facultate atat de grea. Important este sa te tii de ea. Te gandesti sa abandonezi doar la gandul ca poate il vei intalni pe Fat Frumos si nu veti ramane impreuna pana in vecii vecilor.
Nu renunta la ceea ce ai pe moment. Plus, ai sansa sa iti faci o cariera chiar si in strainatate cu specializarea ta, iar acolo medicii sunt respectati si bine platiti.
Tu imi dadeai un exemplu din serialul Anatomia lui Gray in care „Cristina o intreaba pe mama lui Meredith daca este posibil sa ai si o cariera si o familie in acelasi timp. Raspunsul ei a fost unul oarecum incurajator "Nu mi-am dat silinta destul".
Eu iti dau un exemplu dintr-un alt serial cu medici – Nip/Tuck (Prietenie pe muchie de cutit). Sotia unuia dintre medicii esteticieni din serial a renuntat la Medicina imediat dupa ce a intrat la facultate, pentru familie. A facut un copil, apoi pe al doilea, iar apoi a stat acasa sa aiba grija de ei...Ajunsa la 40 de ani, e plina de regrete ca nu si-a terminat cariera, ca nu a realizat ceva pe plan profesional, ca sa castige respectul sotului si al familiei. Asa ca se apuca din nou de scoala. Vrei sa fii in situatia ei peste 10-15 ani? Este alegerea ta!
Voi ce credeti ca ar trebui sa faca Ina?
PS: Daca vreti sa discutam si alte teme de genul asta sau daca vreti si alte pareri vizavi de un subiect, putem vorbi pe Jurnalul Gloriei. Imi puteti scrie pe adresa [email protected].