Plesu o cam ironiza pe interlocutoare. Imi si imaginez cum se balbaia saraca la telefon – probabil ca ea avea vreo 20 de ani si era intimidata, iar el vorbea la un telefon fix, cu disc - atunci cand ii spunea cu vocea lui groasa ca nu intelege intrebarea. El sustinea spunea ca nu intelege conceptul de “placere vinovata”. Ca daca iti place ceva, foarte bine, daca nu, nu. Tipa i-ar fi dat inainte cam asta: “Stiti, poate ca uneori, atunci cand sunteti singur, ascultati o melodie si nu ati vrea sa se stie ca slabiciunea dvs. este… un slagar al lui cutare”. Ei, poftim! Scriitorul s-a facut iar ca nu intelege, pentru ca el isi asuma toate preferintele. De gustibus non est disputandum!
Dar eu nu sunt scriitoare sau filosoafa si, recunosc, mie mi-e un pic jena cand ma uit la un episod din “Tanar si Nelinistit” sau cand ascult o piesa Anda Adam. Eu n-am increderea de sine a lui Andrei Plesu, desi mi-as dori. Fac insa un exercitiu de sinceritate si de curaj si va marturisesc (cateva) din placerile mele vinovate.
1. Mai trag un ochi la Tanar si Nelinistit. Ei, hai sa fiu sincera: cand se intampla sa prind un episod de la inceput – rar, ce-i drept -, ma uit de la cap la coada cu aceeasi placere cu care altii devoreaza o cutie plina cu inghetata atunci cand au pofta de ceva dulce. Stiu si acum personajele si inteleg ce s-a intamplat si daca ratez serialul 8-10 luni. Stiu ca e o porcarie, stiu ca nu invat nimic din el si nici macar subiect bun de conversatie nu poate fi, dar imi hraneste senzatia ca in ciuda a tot si toate, pana la urma orice e posibil. Acolo oamenii nu imbatranesc niciodata, copiii cresc pana ajung de-o varsta cu parintii lor (ca-n Bonanza!), toti scapa de probleme (fie ca sunt in coma, impuscati sau alcoolici) si cariererele lor sunt in ascensiune chiar si atunci cand nu fac decat sa se certe si sa divorteze (chiar si pentru a treia oara de aceeasi persoana).
2. Am o melodie preferata de la Irina Loghin. Sunt constienta de faptul ca asemenea marturisire ma va sterge de pe toate listele de “cool people”, dar daca reusesc sa-I urmez exemplul lui Plesu, a meritat sacrificiul. Melodia preferata este “Valea Prahovei” si alta nici nu mai stiu din repertoriul marei doamne a muzicii populare. De cand am ascultat-o prima oara (anul trecut), m-a cucerit. Am ascutat-o de cateva ori pe youtube cand eram singura acasa si, uneori, daca sunt prost dispusa, pot sa ma gandesc la ea (ca la un theme song din Ally McBeal) si ma face sa zambesc. Daca n-ati ascultat-o niciodata, nici nu stiti ce pierdeti! :)
3. Sa scriu pe blog. Stiu ca unii cred ca nu exista motive pentru care ar trebui sa te simtit vinovat pentru asta, dar acum multi ani, in paleoliticul bloggingului, sa spui oamenilor ca esti blogger era ca si cum ai fi spus in curtea liceului ca esti presedintele clubului de chimie. Oamenii aveau glumite inventate special pentru noi, cei care, in loc sa ne traim viata, petreceam o ora in plus la computer. Culmea este ca dupa un timp, cei care radeau de mine au ajuns sa ma roage sa le pun link-uri ca sa aiba si ei trafic pe noile lor bloguri. Credeti ca le-am scos ochii cu faptul ca faceau pe desteptii la un moment dat? Nu, prefer sa scriu pe blog despre asta. =))
Voi aveti placeri vinovate? E ok, puteti sa le spuneti sub anonimat!
Andressa scrie ocazional pentru perfecte, dar poate fi gasita tot timpul la adresa: www.andressa.ro.