Aveam de ales intre o scuza buna, dar inventata, gen “m-a inundat vecina de deasupra”, “am lesinat la iesirea din bloc si am chemat salvarea” (cu asta cred ca mi-ar fi dat si liber ) si a spune adevaratul motiv pentru care am intarziat. Din pacate, am mers pe a doua varianta. “Am intarziat pentru ca...am tocuri!” Stiu ca suna penibil, dar este adevarat. Am plecat ca de obicei de acasa, dar eu nu prea pot sa merg pe tocuri...Am mers foarte incet, asa ca, normal, am ajuns mai tarziu. Nu a fost prea apreciat motivul intarzierii mele.
Din pacate, tot azi a mai intarziat si o alta colega de-a mea. Ajunge ea la 5 minute dupa mine, de abia tragandu-si sufletul: “Nu o sa ghiciti niciodata de ce am intarziat azi!” Deja restul colegilor se uitau dubios dupa scuza mea cu tocurile de mai devreme. “M-am trezit la 5 dimineata in...orgasme!” Noi ne uitam dubios unii la altii, deja scuza mea era “fumata”. “Nu orgasmele mele, ci ale vecinei de deasupra”. Deja captase atentia tuturor.
“M-am trezit la 5 dimineata cu sunetele orgasmice produse de vecina mea. Am asteptat 5, 10, 17 minute si cand in sfarsit s-a terminat si am crezut ca e gata, peste 10 minute a inceput runda a doua. M-a luat o durere crancena de cap si numai bunul simt m-a oprit sa nu bat in perete ca o baba disperata si sa tip “terminati odata”. Am adormit intr-un final pe la 7 si nu am mai auzit alarma de la ceas...Au un copil mic si abia acum am inteles cu cine seamana cand urla de se crapa peretii – cu maica-sa”, ne-a povestit colega. Cred ca “orgasmul” a batut “tocurile” – pe colega mea au iertat-o de intarziere, pe mine nu :)) Si, poate nu va vine sa credeti, dar povestea cu vecina este adevarata :)
Cealalta colega a mea, singura care nu n-a intarziat azi, are insa o prietena/ colega de apartament al carei comportament, din fericire, nu o influenteaza.
“Eu in fiecare zi intarzii la munca, cu minim jumatate de ora. De regula, nu mint. Spun ca pur si simplu m-am culcat tarziu si ca nu m-am putut trezi mai devreme, dar ca voi sta peste program. Desi incep serviciul la 10, mereu ajung la 10:30. 10 e ora la care ies pe usa, deci fizic nu am cum sa ajung mai repede. “Sorry that i'm late, but i left late”. Acum ne-au bagat si cartele din alea de acces cu care ne pot monitoriza. Dar degeaba, pentru ca oricum eu am biroul langa al sefilor si mereu ajung dupa ei. Cred ca s-au obisnuit cu mine, ca doar sunt un angajat valoros”, mi-a povestit prietena colegei mele.
Care sunt cele mai “penibile” scuze adevarate pe care le-ati spus sefilor sau iubitilor pentru ca ati intarziat?