Încă avem atâtea cunoștințe care simt că ar avea nevoie de ajutor însă sunt copleșite de rușine sau vinovăție și stau în cumpănă când vine vorba să apeleze la un specialist pentru o suferință emoțională. Mă bucur sa observ însă că generațiile tinere au un anumit tip de curiozitate, de deschidere, în privința propriilor conflicte, nevoi și căutări.
Așteptările oamenilor care se îndreaptă catre o terapie sunt printre cele mai diverse, de la medicație (care se elibereaza de către medicul psihiatru, nu de psiholog, sau solicitarea unor sfaturi, teme și rețete, pana la aștptări mai adecvate, cum ar fi aceea de a fi acceptați și însoțiți in procesul de ințelegere a propriilor reacții, emoții și tipare de funcționare.
În cadrul procesului terapeutic, cei doi intră într-o relație care presupune empatie și înțelegere, curiozitate și neutralitate din partea terapetului, astfel încât persoana ce solicita terapie să poată aduce și repara în această relație anumite experiențe și modalități de reacție.
În momentul stabilirii unei comunicări autentice, pacientul poate transfera sentimente de afecțiune, îndoială, dezamăgire, etc asupra terapeutului, iar aceste manifestări sunt aduse in discuție astfel încât clientul să înțeleaga patternurile de funcționare si sa își poata îmbunătăți mecanismele de adaptare, ameliorându-se simptomele apărute si calitatea vieții. În terapie se analizează și adresează emoțiile, gândurile, experiențele timpurii.
Mecanismele de apărare pe care le dezvoltăm pentru a evita suferința, conflictul, rușinea, vinovăția, țin toate aceste emoții copleșitoare în inconștient, iar în momentul în care sunt scoase la suprafață, pot fi rezolvate sau ameliorate stările sau simptomul care te macină.
Spațiul terapeutic adecvat este un spațiu intim, un spațiu în care sa privești in interiorul tău, spre dorințele si alegerile tale, fără să te simți judecat, fără rușine și culpabilitate, astfel încât să poți trece mai ușor peste momentele de cumpănă, neliniște, teamă sau senzație de gol care te-au adus acolo.
S-ar putea sa descoperi vise abandonate, plăceri renegate, poate chiar o viață trăită mai mult pentru alții decât pentru sine, un copil interior abandonat sau rănit, dar si niște resurse pe care nu ți le-ai fi imaginat... iar toate astea ar putea fi greu de dus... Așa că uneori se întâmplă să te înfurii și să ”fugi” din terapie când dai de greu, însă, cand ești pregătit, te împrietenești cu insight-urile astea și le folosești în favoarea creșterii tale.
Melania Stanciu este psiholog clinician și psihoterapeut, are formare în psihoterapia psihanalitică a copilului, adolescentului și adultului, susține atât ședințe de terapie individuală cât și workshop-uri de dezvoltare personală. Pe Melania o puteți găsi și aici http://melaniastanciu.com/