"Treaba sta cam asa: am discutat inainte, in linii mari, intentile mele serioase, le-am "scuipat" in fata alor mei, le-am "scuipat" si in fata ei. Batranii mei, sa zic asa, erau deja cu sperantele in aer, tata cauta restaurante si scoruri la biserici, mama se intreba „De ce nu anul asta?” Ma simteam ca in Las Vegas, cum se casatoresc aia de pe o zi pe alta. Am spus "Frana Gheorghe" si am explicat ca discutile se opresc aici si vor continua dupa ce aplic "the final touch", adica nenorocitul ala de inel. Si zic nenorocit nu pentru ca nu mi-a facut placere sa-l iau si sa-l dau, zic nenorocit ca mi-am facut creierul pasta pana l-am gasit, multe modele, preturi hardcore, cauta aia, sa aiba pietre, sa fie de aur alb, decizii, decizii, decizii. Intr-un final l-am ales, l-am nimerit si si-a facut treaba.
Problema fu ca mandra mea s-a transformat intr-un iepuras Duracel de cand a aflat ca tre’ sa vina. Si il astepta zilnic cu dintii inclestati. Am asteptat un moment propice sa fie treaba treaba si sa fie, in fond si la urma urmei, o surpriza. Dar vorba lu’ tata "Cand e vorba de fericire, orice moment e momentul potrivit".
Inelul l-am luat duminica, pana miercuri nu l-am scos din casa, miercuri dimineata ma uitam la el si se uita la mine, si ma uitam la el si se uita la mine, si mi-am propus sa-l iau pe fraier la plimbare si sa-l tin pana nimeresc momentul. Se simtea singur, ataaaat de singurrr.
Am fost la film in seara respectiva, nu aveam nici o intentie pana nu am ajuns in zona parcarii de la mall si ma gandeam ca ea nu se gandea la asta, si era un moment propice. Dintr-un depozit rasuna piesa lui Celine Dion „My heart will go on”, sor-sa incalzea motorul la masina, gagica-su lu’ sor-sa ne intreba cum ne asezam in masina si eu incercam sa scot cutia din geanta fara sa ma gineasca.
- Vreau sa-ti zic ceva (si rasuflam greu)!
- Ce, esti ok? Te simti bine?
- Mda, vreau sa-ti spun ceva (stii cum tragi aer in piept inainte sa faci o scufundare?)
- Pisoi, esti ok, faci pe tine, vrei sa mergem mall la toaleta?
- Cam asa ceva (si reusesc sa prind cutia in mana, ma uit la ea si ii spun)...Vrei sa te casatoresti cu mine?
Si femeia se pierde, incepe sa planga, ma ia in brate, ma strange, tremura, tremur si eu putin, de ce sa ma c... pe mine.
- Pai vrei?
- Da, da! Daaa!!!
Ii pun inelul pe mana, se uita la el, zambeste pana la tample si ramane socata pana acasa. Ma cam panicasem, am zis ca face vreun atac de panica sau ceva, dar a iesit bine, femeia mea e o spartanca.
Am fost la socri, le-am zis ca le iau fata si am stat pe un vin pana pe la 1 noaptea cu dansii.
Cel mai important lucru este sa se intample, mai important este sa se intample ca o surpriza."