Cand aveam vreo 6 ani, mi-era foarte clar ca existenta mea nu are sens fara un carucior de papusi. Mai bine nu aflam ca asa ceva exista, pentru ca nu m-as fi chinuit atat de mult la gandul ca trebuie neaparat sa-l achizitionez. Papusile mele era tot timpul triste, in discutiile mele imaginare cu ele imi spuneau mereu ca ar vrea sa fie plimbate intr-un carucior pe masura lor, dar cum nici buletin nu aveam, nici la shopping nu mergeam, nu le puteam indeplini dorinta.
Am depasit perioada aceastra trista rapid, imediat ce am aflat ca Barbie poate sa aiba haine, pantofi si chiar si masina! Si la astea am visat o perioada, fara sa pun mana pe ele, si lista de obiecte ale dorintelor mele e continuat. Am vrut blugi in carouri, iar pe-astia chiar i-am avut, mi i-a cumparat mama dintr-o piata! Pe vremea aia, nu exista nici un mall in Bucuresti. Si chiar daca ar fi existat, probabil ca mama tot din piata mi-ar fi luat trening, blug isi adidasi. Zilnic am purtat blugii in carouri pana ce n-au mai fost la moda si am fost, spun asta fara sa exagerez, cea mai fericita fata din lume.
Mi-am dorit apoi sa vad Parisul si am plans cand am ajuns pe Aeroportul Charles de Gaulle pentru prima data. Cand am ajuns la Turnul Eiffel pur si simplu am tacut si m-am holbat minute in sir. Eram si un pic trista: ma gandeam cum ma voi simti dupa ce voi pleca de acolo, dar tristetea a trecut repede. Mi-am dorit apoi, desigur, sa ma intorc in Franta.
A venit si ziua in care tot ce imi doream era ca un baiat anume sa ma placa. Absolut nimic altceva nu mai conta: daca intram sau nu la liceu sau la facultate, daca faceam sau nu varicela, la naiba: as fi renuntat si la lozul castigator la 6 din 49! Nu conta decat sa ma placa el si, in mod ironic, pe cat de mult mi-am dorit sa ma placa unul anume, pe atat de indiferenta i-am fost. Pana la urma am invatat ca nu poti convinge pe cineva sa te iubeasca, ci asta se intampla sau nu, destul de firesc.
In orice perioada a vietii mele, puteam raspunde clar la intrebarea: "Ce-ti doresti?" Lucrurile se complica atunci cand ai jucariile pe care le doresti, fie ca sunt biciclete, gadgeturi sau truse de make-up. Nici tu nu stii ce te-ar mai face fericit si nu neaparat pentru ca esti deja.
Acum, cand timpul meu liber se imparte intre facut vizite din obligatie la rude si mers la hypermarket pentru detergent, saci de gunoi si hartie igienica, nu imi mai doresc nimic. Nu vreau nici parfumuri, nici rochii, nici masaj, nici sa merg intr-o vacanta. Acum totul se gaseste la magazin sau online si imi permit sa cumpar ce ma tenteaza, nu mai vreau nimic. Nici nu vreau sa ma gandesc cat de greu este pentru prietenii mei sa imi aleaga un cadou.
Adevarul e ca singurul lucru care imi vine in minte, cand ma gandesc la lista de dorinte, este... sa dorm. Si nimeni nu-mi poate cumpara vreo 20 de ore de odihna, nu? Ar trebui ca urarile de ziua mea sa fie mai precise. "Tot ce-ti doresti" imi creeaza prea multe probleme!