Vorbele spuse la nervi: adevarul pur sau exagerate de suparare?


Nu toata lumea reuseste sa aiba un comportament civilizat la suparare. Multi dintre noi suntem de nerecunoscut. Aproape ca nici noua nu ne vine sa credem ce ne iese pe gura. Sunt vorbele astea spuse la nervi adevarate sau sunt rezultatul a ceea ce este mai rau in noi, scos la suprafata doar ca sa il enervam si cei tare pe cel cu care ne certam?
 


De obicei, la nervi oamenii spun lucruri pe care in mod normal nu ar avea curaj sa le spuna. In general, lucruri negative, adevarata parare pe care o avem despre cel cu care ne certam. Il facem in toate felurile, spunem tot ce avem pe inima, toate lucrurile care s-au strans de-a lungul timpului si pe care le-am tinut in noi. Apoi, in cele mai multe cazuri, regretam. Ne pare rau ca ne-a luat-o gura pe dinainte, iar cand ne trece supararea am vrea sa dam timpul inapoi sa retragem vorbele acelea dure.

Dar cum reactionezi cand cea care este luata in vizor esti tocmai tu? Ce faci cand cineva iti spune verde-n fata tot felul de rautati, de lucruri care te lasa... fara cuvinte?  Tii cont de vorbele astea sau iei in calcul ca au fost puse la nervi?

Sincer, mie mi-e greu sa pun la socoteala circumstantele atenuante. Ai zis, ai zis! Nu mai ai ce face. Efectul acelor cuvinte grele ramane... Iar din momentul ala, te vad cu alti ochi. Nu mai esti acelasi om pentru mine. Nu conteaza ca ai zis-o la nervi, in mintea mea ramane efactul cuvintelor tale si nu situatia in care ai facut-o.

Le-am intrebat si pe prietenele mele cum reactioneaza ele la nervi si daca le poarta pica celor care le arunca vorbe grele atunci cand se cearta. Uite ce au raspuns.

Bianca:

Ideal ar fi sa poti sa te controlezi atunci cand te certi cu cineva. Doar ca de la teorie la practica e cale lunga, asa ca eu nu pot niciodata sa tac. Ba mai mult, tind sa exagerez foarte mult. Spun lucruri urate la nervi, dar care au o samanta de adevar in ele. Cand sunt nervoasa, nu stiu cum fac, dar imi amintesc brusc toate lucrurile care ma deranjeaza la persoana cu care ma cert. Stiu ca gresesc, dar nu ma pot abtine sa nu I le spun pe toate si sa nu fac din tantar armasar. Dupa cearta, ma simt eliberata, dar nu linistita. Tot timpul ma gandesc ca l-am facut pe celalat sa se simta prost, cand de fapt lucrurile se pot rezolva si daca vorbesti frumos. In concluzie, nu faceti ca mine!


Raluca
De cele mai multe ori la nervi spun cele mai grele vorbe, dar si cele mai mari adevaruri. Este adevarat ca imediat dupa ce deschidem gura, regretam amarnic cele spuse, dar cu toate astea nu putem sa tacem orice am face. Ce este mai grav, in cazul meu cel putin, este ca daca ma cert cu iubitul el pleaca si ma lasa nevorbita. Teoretic, este mult mai bine, pentru ca nu spun lucruri pe care sa le regret mai tarziu si pe care le poate folosi impotriva mea. Practic insa, pentru mine este frustrant ca nu am cum sa ma descarc.

M-am gandit sa apelez la mesaje pe telefon, dar parca nu sunt atat de ofertante ca tipetele fata in fata. Asa ca, in lipsa de altceva imi vars oful pe alte persoane. In momentul in care incep un discurs foarte aprins ajung la anumite argumente care intr-o stare de normalitate nu mi-ar fi trecut niciodata prin cap. Dar nervii duc imaginatia la niste cote nebanuite.

Maria
Din pacate, la nervi sunt foarte rea. Pe cat de blanda sunt de obicei, pe atat intepatoare sunt la nervi. Zic tot ce am pe suflet si lovesc omul unde il doare mai tare. Il fac praf. :D Tocmai de aceea, daca mi se zice ceva la nervi, sunt convinsa ca 80% din reprosuri sunt spuse din suflet.

Voi cum reactionati la nervi? Spuneti lucruri din suflet sau exagerati? Daca cineva va jigneste la suparare, tineti cont de asta pe viitor?

 

related posts

Modifică setările cookies