Liliana Curea este pe baricade încă din prima zi a declarării epidemiei de SARS-CoV-2 în România. Pentru cine nu știe, viața de jurnalist de teren în vremuri de criză ca acestea nu diferă mult de cea a pompierilor sau a paramedicilor. Zilele lor sunt o goană continuă după știrile pe care oamenii trebuie să le știe.
Ai mai văzut atâta suferință la un loc până acum? Deși domeniul ăsta al sănătății ne-a cam dat fiori în ultimii 31 de ani...
Liliana Curea: Răspunsul este clar: NU! Și îmi vor rămâne multă vreme în minte vorbele unui medic: „să îți moară un pacient, ca doctor, te doboară. Înainte eram doborâți o dată pe zi. Acum suntem doborâți de 10 ori pe zi”. Cred că nu vom putea înțelege niciodată ce a însemnat, cu adevărat, această pandemie - și mai ales valul 4. În niciun caz așa cum înțeleg doctorii.
Am văzut disperarea în ochii pacienților, cum se țineau cu mâinile de bara patului de parcă ar fi vrut să aibă siguranța că, atât timp cât se țin de ceva, nu vor pleca spre altă lume. Și cum îi urmăreau cu privirea pe medicii care de multe ori nu puteau face nimic.
„Într-o săptămână au murit mai mult de 10 oameni în jurul meu”, mi-a zis un pacient, iar ochii lui spuneau despre cât de mari vor fi sechelele lăsate de tot ceea ce a văzut și a trăit în spital. Nu am mai văzut atât de multă suferință și sper să nu mai văd!
Citește continuarea pe www.danbrumar.ro!
