Când cineva îți promite că te lasă în viață și apoi apasă pe trăgaci nu e doar un mincinos. Mai înainte de toate e un criminal. Ceea ce trăiesc acum oamenii nevinovați din Afganistan e o dramă de proporții, ce nu poate fi descrisă în cuvinte. Pe viu, toată suferința umană capătă proporții care n-au corespondent în nicio limbă cunoscută.
„Nimeni nu-i crede pe talibani”, îmi spune Abdullah, un afgan stabilit în România în anii ’90. A fugit din țara sa pentru a scăpa de talibani și a găsit fericirea aici, de unde românii pleacă fiindcă nu se poate trăi.
Știe că fuga a fost sănătoasă și i-a dat o nouă șansă la viață. Dar mai are rude și prieteni în Afganistan, ale căror zile ar putea fi numărate. Bărbatul a povestit de ce nu crede în talibani și ce impact va avea venirea lor la putere în țara natală.
Citește continuarea pe www.danbrumar.ro!
