In filme precum "I don't know how she does it", femeia este mama perfecta, sotia iubitoare, managerul inspirational si sinele care isi gaseste timp pentru momente de rasfat personal. In viata reala, lucrurile arata putin diferit. Sau chiar mai mult - ziua nu are niciodata suficiente ore, iar echilibrul perfect pur si simplu nu exista. Pentru o femeie care vrea sa aiba totul, compromisul ajunge sa devina o parte din viata. Celelalte fac o alegere asumata - renunta la cariera in favoarea unei vieti dedicate exclusiv familiei sau invers si invata sa fie fericite cu o viata care graviteaza in jurul unei singure coordonate dominante.
Calculul este simplu, iar multe dintre femeile aflate in aceasta situatie au grija ca nicio necunoscuta sa nu-si faca loc in ecuatie - imediat dupa terminarea studiilor, acorda in jur de 10 ani exclusiv dezvoltarii profesionale. In principiu, este un orizont de timp suficient de generos pentru a le permite sa se formeze ca profesionisti si sa avanseze in ierarhia companiei. Cu putin noroc si foarte multa determinare, in jurul varstei de 30 de ani ajung sa detina o pozitie de middle manager sau chiar mai mult. Atunci intervine prima mare dilema morala care impune o decizie cu efect definitiv: a venit oare momentul pentru primul copil sau trebuie sa mai astepte pana cand la birou lucrurile se linistesc, pana la urmatoarea promovare sau pana cand ritmul vietii va fi mai putin agitat?