De doua ori mi s-a intamplat sa primesc papucii de la robotul “Abonatul … nu poate fi contactat”. Eu niciodata nu am lasat pe cineva sa ma sune pana isi da seama ca nu vreau sa raspund, am avut ce-mi trebuie sa spun mereu fata in fata unui om ce gandesc. Dar am patit-o si stiu cat de umilitor este. Culmea e ca cele doua perechi de papuci primite acum multi ani, la varsta la care relatiile abia trecusera de faza “fiecare sta cu ai lui si ne vedem la un suc”, eu fost primite consecutiv, facandu-ma sa cred, la vremea aceea, ca este cea mai raspandita formula de despartire.
Prima oara nici nu mi-a pasat prea mult. Mi-era doar simpatic tipul si el tot insista sa ne vedem asa ca nu m-am prins ca imi da papucii cand nu mi-a raspuns. Eram convinsa ca eu voi fi cea care ii va pune capat relatiei, nefiind prea patrunsa de sentiment, iar cand am observat ca nu ma suna inapoi am fost de-a dreptul surprinsa si amuzata. Sa fie sanatos!, am zis. Tipul, ramas din greseala in agenda telefonului, mi-a dat apoi, de sarbatori, mesaje de tip: “Fie ca lumina sarbatorilor…” Sa ti-o bagi undeva!, m-am gandit. Dar nu i-am raspuns la SMS ca sa nu-i stric lui cheful de sarbatori sau mie karma.
A doua oara insa, am sunat pana am ramas fara baterie. Eram atat de inocenta, ca sa nu zic proasta, incat am trecut prin fazele: “Sigur nu aude telefonul”, “Poate l-a uitat pe Silent” si “Cred ca are treaba” pana la “Telefonul e stricat!” sau “O fi patit ceva!”. Gata sa dau fuga la spital sa-l caut pe la Terapie Intensiva (ca numai in coma sau mort nu mi-ar fi raspuns, nu?), am aflat intamplator ca altcineva vorbise cu el in ultimele zile. Si am primit vestea ca pe o lovitura in cap. Putusem sa ma insel atat de mult? In mod evident, da.
Barbatii sunt plini de surprize. Neplacute, majoritatea.