Femeia matură și asumată știe să iubească fără teamă, știe să dăruiască și să se dăruiască, pentru că știe că acesta e rolul ei în lume. Într-o relație, ea caută să dăruiască și să aducă bucurie prin ființa ei și prin simpla ei prezență.
Din experiența mea în cadrul ședințelor individuale cu femei, am constatat că foarte multe dintre acestea privesc dragostea într-un mod egoist, tânjesc după iubire, au nevoie de o relație cu un bărbat care să le valideze, uitând că ele sunt dragostea însăși. Spre exemplu, în foarte puține cazuri, la întrebarea „De ce îți dorești o relație?” mi s-a răspuns: „Ca să iubesc!”. În majoritatea cazurilor, din pacate, răspunsurile erau unele care îmi arătau că femeile respective aveau nevoie permanent de o validare a valorii lor ca femei, prin diferite moduri, fie prin daruri materiale primite de la partener, fie prin dragostea/afecțiunea, respectul și grija exagerată, poate, care să vină din partea partenerului întâi. Bineînțeles că într-o relație de cuplu există nevoi de ambele părți și felul în care ele sunt comunicate și împlinite determină evoluția relației dintre parteneri.
Ceea ce vreau eu să accentuez este faptul că o femeie asumată își cunoaște rolul în cadrul relației, ea este FEMEIA, deci se va duce cu dăruire, cu iubire spre partener, va acționa din sentimentul de plinătate, căci ea știe că ea e iubire și este conștientă de puterea ei emoțională, ea este o muză, dragostea circulă prin ea și ea vrea să dea din surplusul ei. Ea vrea relația ca să iubească, nu ca să ceară, să aștepte să fie: iubită, respectată, apreciată etc. Bineînțeles că ea se prețuiește pe sine și vrea un partener conștient, care să o prețuiască și respecte la randul său, însă ea este prima care se deschide cu iubire, pentru a se împlini într-o relație sănătoasă cu un partener, pentru a forma o familie armonioasă.
Iubirea unei femei mature și asumate este ca un izvor de unde întreaga familie se hrănește, deoarece femeia trăiește în satisfacție și relaxare, se bucură că poate dărui, că iubește. Pentru o astfel de femeie dragostea este ceva înălțător, iar suferința nu înseamnă dragoste – ea nu e posesivă, nu vrea să controleze, nu își face așteptări nerealiste, ci își trăiește viața și iubește! Atât!
