În aceeași emisiune Premierul a negat acuzațiile că actele de adopție nu ar fi respectat prevederile legale.
„Am certitudinea că am făcut cel mai bun lucru din viaţa mea şi aş face-o din nou. Nu-mi doream să înfiez un copil, aşa cum s-a acreditat. Eram pe 4 ianuarie 1990, eram inginer stagiar, eram în formarea unei cariere. În noaptea de 4 ianuarie eram de serviciu. Noaptea, pe la ora 1 sau 2 vorbeam cu o prietenă care era centralistă şi mi-a spus că e puţin necăjită. Mi-a spus că a vorbit cu omoloaga ei de la spital şi că o femeie a abandonat un copil şi plânge, plânge şi că va merge cu o prietenă dimineaţă să îl vadă şi m-a întrebat dacă vreau să merg şi eu.
Dimineaţă, am mers cu cele două prietene. Am mers şi am văzut copilul, am văzut un ghemotoc mic, de 4 zile, care plângea foarte tare, parcă îşi striga disperarea şi faptul că el e singur când toţi ceilalţi erau cu mămicile lor. Atunci am simţit că acesta e destinul meu, că trebuie să ajut acest copil. M-am dus acasă şi am vorbit cu soţul meu, nu a fost foarte încântat prima dată. Mi-a spus: «Totuşi, ai 26 de ani, eşti încă tânără, nu ştiu cum te vei descurca.»
Eram la început de drum, aveam un apartament care nici nu era mobilat. Am spus că îl voi iubi sau voi învăţa să îl iubesc. Am vorbit cu mama, socrii mei, erau foarte reţinuţi. Au venit prietenii şi au spus: poate copilul are probleme de sănătate, nu ştii. Am fost de neclintit şi am spus că voi înfia acest copil. În 6 ianuarie m-am internat cu el ca să învăţ să îl hrănesc. Am stat în spital cu băieţelul meu două săptămâni. Deja nu mă mai dezlipeam de cel mic. Soţul meu s-a ataşat foarte mult de el. Mama mea l-a iubit enorm, l-a răsfăţat enorm”, a povestit Viorica Dăncilă într-o emisiune TV.
Vezi și: